Marta Usurelu

Marta Usurelu

Mircea Tudor. Normalitate de geniu

Mircea-Tudor2

L-am intalnit prima data pe Mircea Tudor in urma cu doi ani, la Zilele Biz. Era invitat la ziua dedicata Inovatiei pe care o moderam. Tacut, extrem de modest, m-a intrebat daca am anumite intrebari.

Ii stiam povestea si l-am rugat doar sa se incadreze in 20 de minute, pentru a putea lua apoi cat mai multe intrebari din public. M-a ascultat intocmai.

Imi amintesc ca-l ascultam fascinata. Povestea atat de simplu despre Roboscan, solutia de scanare a camioanelor care luase Marele Premiu la Geneva, despre uluirea companiilor concurente in fata inovatiei sale si despre intrebarile pe care marii inventatori americani i le-au adresat.

Vorbea… firesc. Atat de firesc si de simplu. Ne-a cucerit. Il ascultam si ne simteam mandri ca suntem romani ca el. A spus atunci ca americanii l-au intrebat daca ar putea sa faca un scanner si pentru avioane. Si ca a luat intrebarea ca pe o provocare.

La doi ani dupa prezentarea de la Zilele Biz, in aceasta primavara, Mircea Tudor si echipa sa au prezentat la Salonul de Inventii de la Geneva Roboscan 2M Aeria, scanerul de avion. Ne-a sunat in redactie si ne-a anuntat ca luat, pentru a doua oara, Marele Premiu.

Romania devenea astfel prima tara din istoria salonului care a primit aceasta distinctie de doua ori! Acela a fost momentul in care am simtit din nou imensa bucurie pe care o avem ori de cate ori sportivii nostri castiga medalii de aur. Acel sentiment de bine, de implinire.

Am anuntat performanta pe site, pe Facebook si Twitter. Am vorbit, intre noi, colegii din redactie, cu atata entuziasm incat usor puteai crede ca si noi am luat acel premiu. Am observat insa cu tristete ca o serie de stiri mondene au surclasat aceasta performanta. Si m-am intristat.

Frustrarea a fost sentimentul dominator. Nefirescul situatiei a functionat imediat ca un catalizator. A nascut acel moment in care am spus ca trebuie sa facem CEVA. Asa s-a nascut campania “Sustinem inovatia”.

A fost ca un bulgare de zapada. Foarte rapid, impreuna cu echipa DDB, am gandit intreaga strategie si am desenat tricourile. Imediat dupa ce am creionat conceptul, i-am trimis un email lui Mircea Tudor, pentru a-l intreba daca putem sa-i folosim in campanie numele si performanta.

Nicio clipa n-am luat in calcul, in timp ce compuneam emailul prin care il intrebam daca ar fi de acord, ca poate vom primi un raspuns negativ. Am asteptat insa cu emotie raspunsul.

Domnul Tudor nu are telefon mobil. De ani buni. Considera ca l-ar face sa piarda timp valoros pe care prefera sa-l petreaca facand ceva. Raspunsul a venit a doua zi. Nu doar ca era de acord sa fie parte din campanie. Ne-a solicitat 120 de tricouri pentru echipa sa!

Am explodat in strigate de bucurie. Totul, totul mergea pe roate. Tricoul a fost purtat in campanie de cei mai cunoscuti oameni din online-ul romanesc.

Am inrosit, intr-o zi de joi, Facebook-ul cu tricourile “Am luat marele premiu la Salonul de inventii de la Geneva”. Am inceput sa primim solicitari de tricouri de la oameni din toata tara. Am trimis doua si in SUA. Am primit mesaje de la oameni care ne povesteau ca au mers la Mega Image purtand tricoul si ca oamenii citeau mesajul si ii felicitau pentru premiul primit.

Imi amintesc ca in acel weekend am fost la Munchen, intr-o deplasare organizata de Ciuc. Unul dintre jurnalistii invitati imi povestea cat de tare este aceasta campanie, nestiind cine a facut-o! 🙂

Am primit peste 900 de cereri de tricouri. Entuziasmul oamenilor din online a fost depasit cu mult de cel al oamenilor din companii care spuneau ca doresc sa fie parte din campanie. Mesajul simplu, firescul situatiei, normalitatea unui astfel de demers au fost irezistibile.

Pe Mircea Tudor l-am intalnit la doua saptamani dupa ce am pornit campania. Am fost invitati la o emisiune radio. Era incantat. “Tricourile sunt incredibile”, mi-a spus. Am impartasit mesajele primite. Un parinte mi-a cerut tricou de cea mai mica marime, pentru fetita lui. A mers la scoala cu acest tricou si au vorbit si despre ceea ce fac romanii bine in lume. S-a pozat in tricou alaturi de toata clasa ei.

La o luna de la startul campaniei “Sustinem inovatia” l-am intalnit din nou pe Mircea Tudor. Zambeam ca doi prieteni vechi. Am vorbit din nou despre efectul premiului, ale campaniei, despre liniile aeriene interesate sa cumpere scanerul.

Si despre cum Ionut Budisteanu, elevul roman care a proiectat o masina care merge fara sofer la un cost incredibil, este acum parte din echipa sa.

L-am invitat din nou la Zilele Biz, impreuna cu echipa sa, la ziua de Inovatie, pe 12 noiembrie. L-am rugat sa ne vorbeasca despre inventia sa si despre cum sunt inventatorii romani vazuti peste hotare.

Am plecat de la intalnirea noastra fericita ca exista astfel de oameni. Asa cum frumos mi-a spus un prieten, Mircea Tudor este genul de om care stie sa lase ceva in urma sa. Face o casa, sadeste un pom, inoveaza pentru o intraga lume si ia distinctii pentru Romania.