Marta Usurelu

Marta Usurelu

Alege pentru tine

dreamstime_s_9805625

Aceasta poveste este despre puterea de a nu te lasa coplesit in fata bolii. Sau a medicilor.

Sa mergi in spitale este un adevarat cosmar. Si nu doar din cauza problemelor de sanatate. De la medici, la asistente, anestezisti sau ajungand la infirmiere si portari, totul e mult sub orice nivel acceptabil. Pana nu ajungi sa fii umilit, chinuit, plimbat pe culoare, in culmea disperarii, nu se intampla nimic. Cu cati doctori vei vorbi, vei gasi tot atatea diagnosticuri. Nu ai parte de explicatii sau recomandari.

Desi la locul de munca ti se cere sa fii mai bun, te chinui sa ai taxele si asigurarile platite, cand ajungi la spital observi ca esti pe alta lume. Fata de viata de zi cu zi, respectul si aprecierea umana pe care le-ai castigat sunt calcate in picioare. Nu conteaza cine esti, cat de multi sau putini bani dai, tot te chinuie cineva si niciodata nu esti sigur ca ai nimerit pe maini bune.

E crunt momentul in care ajungi sa te lovesti de mizeria umana si fizica din spitale. Iti dai seama cat de mult te-a ajutat Dumnezeu si ce noroc ai avut ca n-ai ajuns pana atunci in acea situatie. Dar cand incepe cosmarul, ajungi sa te lupti pentru orice clipa de atentie, medicament sau branula si iesi pe picioare mai mult datorita incapatanarii si efortului sustinut de a nu-i lasa pe cei din spitale sa te distruga.

Avem cu totii experiente care nu fac cinste medicilor si celorlalte echipe din spitale. Sunt rare sunt cazurile in care ai vorbe bune de spus la adresa unora dintre cei care in acest sistem se chinuie sa ramana oameni. Din pacate, sunt prea putini si ai nevoie de atat de mult noroc sa ajungi pe mana lor. Dar, cel mai important, esti nevoit sa inveti sa alegi ce e mai bine pentru tine!

In urma cu patru ani am mers la un medic pentru ca nu ma simteam bine. Mi-a recomandat un set de analize si, la pachet, papanicolau. Rezultatele m-au surprins. Au iesit prezente celule de cancer. N-am crezut. Am repetat testul. A iesit la fel. Am intrebat care este procedura in aceasta situatie. Mi s-a spus ca trebuie sa fac un ERAD, ca sa vedem ce e acolo. Am facut. Nu au fost margini de taiere pentru ca interventia arde zona. Mi s-a recomandat atunci chimioterapie chiar din acea clipa.

N-am acceptat. Am cautat a doua opinie. Surpriza! Medicul mi-a spus ca nu este un expert si mi-a recomandat sa merg la un oncolog. Desi eram uimita, am apreciat raspunsul. La Fundeni, dupa cautari indelungi, am gasit cabinetul. Oncologul mi-a recomandat histerectomie si chimioterapie locala. Lipsa de atentie cu care m-a tratat m-a determinat sa nu-l aleg. Al patrulea medic mi-a spus ca n-am nicio sansa. Manca un covrig. Dupa ce mi-a dat aceasta veste a inceput sa vorbeasca la telefon. Cred ca-l retineam.

Am cautat atunci “cel mai bun medic”. Are spre 90 de ani. La usa cabinetului sau este un adevarat alai. Stai peste 2 ore la coada, dupa ora programarii. Am stat. Era cel mai bun, nu? Nu mi-a spus nimic care sa ma faca sa cred ca este tare sau cel mai tare. M-a tratat ca pe banda rulanta. Cat sa merite cei 350 de lei. Am mai fost la inca 2, tot recomandati ca fiind foarte buni. Ma loveam de aceeasi superficialitate si, din pacate, de fiecare data de o alta parere. Doi, nici macar doi dintre ei n-au avut aceeasi solutie.

Am ajuns in apogeul situatiei de criza. Ce fac? Fiecare medic are alta parere. Pe mana cui merg? Trebuia sa aleg intre mai multe necunoscute. O prietena mi-a recomandat un medic din Viena, un oncolog celebru. Nu aveam nimic de pierdut. Am mers la el. Am plecat cu toate grijile si fricile legate de o alta tara, proceduri, asigurari si, bineinteles, bani. A vazut analizele si mi-a recomandat sa vad un specialist. Nu un oncolog. “La mine vii cand nu mai are specialistul ce face,” mi-a spus. Logic, nu? Nu mi-a luat bani pe consultatie. M-a programat la un medic in aceeasi zi.

La Privatklinik. Mi-au facut analizele, toate, in 24 de ore. Inclusiv papanicolau. Doctorita mi-a explicat ca am nevoie de o operatie incipienta, o conizatie, prin care sa incerce sa scoata zona cu celule bolnave. Am facut-o. Am iesit din spital a doua zi. Dupa alte doua zile au venit rezutatele. Nu erau bune. Mai era nevoie de o interventie. Pe marginile de siguranta mai erau inca celule bolnave. Am revenit la o luna in Viena, destul de motivata. Eram convinsa ca medicul stie ce face. Am stabilit de aceasta data sa pot plati doar spitalizarea si operatia pe factura. Pentru consultatii si alte tratamente am platit fara bon, la jumatate de pret. Se practica acest sistem la ei.

Dupa a doua operatie am revenit in tara. Preluasem de cateva luni pachetul majoritar de la Biz si, vrand-nevrand, trebuia sa ma concentrez pe munca. A fost cel mai bun lucru pe care-l puteam face atunci. Colegii din echipa au fost trup si suflet langa mine.

Si intr-o zi de miercuri am primit un telefon. Doctorita mi-a spus ca am analize bune. Doar cu celule sanatoase. Ca n-am nevoie de chimioterapie si ca trebuie sa ne revedem in 2 luni la control, fiind pericol de recidiva. Mi s-a parut firesc. Nu stiu de ce. Simteam ca asa trebuia sa fie. Nicio clipa n-am vrut sa-i cred pe cei care-mi spuneau ca de cancer nu se scapa. Dupa 2 luni, la control, din nou au iesit analizele bine. Acela a fost momentul in care am rasuflat linistita prima data in acel an. De atunci, la 6 luni merg la control. Am ajuns sa indragesc acel oras pe care la inceput il uram, pentru ca mergeam la spital.

Aceasta poveste este despre incredere si puterea de a nu te lasa coplesit in fata bolii sau a medicilor care nu se gandesc la tine ca la o fiinta umana. De atunci am invatat ca nu trebuie sa intri in cabinetul nimanui cu caciula in mana. Ca poti vorbi, respectuos, de la egal la egal cu medicii oameni. Pe ceilalti nu-i accept si le-o spun. Nu am nevoie de minti obtuze. De zei care se pricep sa bage oamenii in pamant. Aleg sa nu-i cred pe cuvant si nu-i las sa ma umileasca. Pentru ca nu au de ce.

Privind in urma, eram un caz disperat, dar nu m-am perceput asa nicio clipa. Am ignorat toate recomandarile: “Nu te gandesti la ziua de maine?”, “Vrei sa creasca copilul fara mama?”, “Esti mai buna tu decat un medic ?”. Si am ales bine. Era vorba de mine si am decis pentru mine.

© Dbphotography | Dreamstime.com

Tags: ,