Marta Usurelu

Marta Usurelu

Noua ani!

m&c

Ne-am cunoscut in facultate. Nu ne agream foarte mult. Eram diferiti. Prea diferiti. Fiecare cu alte pasiuni. Ne-am reintalnit la Ziarul Financiar unde am fost colegi, de birou. Ani de zile.

Am devenit frate si sora. Prieteni buni, la bine si la rau. A fost langa mine de cate ori am avut nevoie. Lasa tot ce facea si venea cand apelam la el. Asa am reusit sa devin omul care sa-l inteleaga si sa-i fie aproape mereu.

De la ZF, am plecat apoi amandoi la Biz. In 2000. Am fost cea care-i cumpara cadouri pentru prietenele de atunci. A fost cel care mi-a aratat cat sunt de puternica. Am invatat impreuna sa devenim adulti, sa ne impunem ca personalitate si sa stapanim situatiile dificile. An dupa an, zi de zi si de multe ori si noaptea, am lucrat cot la cot si am invatat sa concepem idei, reviste, evenimente. Am invatat unul de la celalalt cat de important este sa nu renunti la ideea ta. Sa taci la nevoie dar mai ales sa nu uiti de unde ai plecat.

“Suflete” pereche am devenit cand deja ne cunosteam de ani de zile, cu bune si rele, intr-o vara frumoasa pe care n-am mai putut-o uita. Si multa vreme am reincercat sa redevenim doar cei mai buni prieteni! Pentru ca nu voiam sa distrugem ce aveam.
N-am reusit. Asa ca acum 9 ani am organizat o nunta cu familia si prieteni, cu oameni care ne-au fost si ne-au ramas de atunci alaturi.

Ne-am contrazis in continuare, in fiecare zi, pe idei, planuri si proiecte. Nu semanam, desi unii ne spun in continuare ca parem frati. Am invatat ca ne completam. Ca ne este bine impreuna asa cum suntem. Si ca zambetul este cel mai bun argument de negociere.

Am cumparat impreuna un apartament, apoi altul mai mare. O masina, apoi una mai tare. Am invatat insa repede ca, pentru noi, cea mai buna investitie sunt vacantele peste mari si tari. Si tot cam atunci am aflat ca vom fi trei. Ne-am speriat la gandul ca vom sta acasa. Mai mult eu. Nu s-a intamplat. Din contra, am calatorit impreuna si mai mult. Si ne-am obisnuit sa mergem impreuna peste tot.

Am invatat ca fiecare trebuie sa-si urmeze visele, planurile si ideile. Ca, desi nu e usor, trebuie sa ne oferim incredere. Si sa sustinem ideile si proiectele celuilalt.

Asa am ajuns sa numaram 9 ani de cand am ales sa fim o familie. Desi au trecut prea repede, privind in urma ne-am intrecut asteptarile, dar cel mai important, am invatat cat de important este sa ne vedem unul pe altul cand ne intalnim.