Marta Usurelu

Marta Usurelu

Nu putem fi toti cei mai buni!

dreamstime_s_59743745

Daca te opresti si te uiti in jur, vei vedea o majoritate care se plange ca n-are sanse. Dar care are zeci de motive pentru care nu i-a fost dat sa fie mare. Si vei simti cu usurinta indiferenta acompaniata de atitudini rautacioase la adresa celor care nu renunta.

Nimic nu li se pare important si demn de apreciat acestor oameni. Nu se bucura si sunt convinsi ca cei care au rezultate au avut alte conditii si bineinteles, mult mai mult noroc, indiferent de performanta realizata.

Putini dinre ei recunosc ca nu s-au zbatut prea mult. Ca au renuntat inainte sa vada ce pot. Prefera sa se uite din fotoliul confortabil si sa-i invidieze pe ceilalti, alegand sa nu apreceize efortul sustinut al celor care muncesc pentru visul lor. Este mai usor sa traiasca asa decat sa se gandeasca la munca si sacrificiul din spatele unui succes.

De ce? E mai simplu. Sa fii cel mai bun nu este la indemana oricui. Necesita multa vointa, munca si incredere. Da, resurse pe care le avem cu totii, dar pe care preferam sa nu le evidentiem si cautam cu insistenta sa-i desconsideram pe ceilalti. Si sa ne plangem.

Cu ce se schimba viata noastra daca ramanem mici, uraciosi si negativisti? Cu nimic. Din contra, intelegem cu toata amaraciunea invinsului ca nu-ti ramane decat posibilitatea sa comentezi de pe margine.

Daca ai renuntat si n-ai curaj sa arati ce poti, e alegerea ta. Ramai in conul tau de umbra. Dar daca te enerveaza succesul cuiva, atunci ambitioneaza-te. Arata ce poti si nu capitula. Rautatea si neputinta nu ajuta. Arata doar cat de mic gandesti.

Trezeste-te, daca vrei sa lasi ceva in urma. Intelege ca succesul se modeleaza in functie de tine. Si ca atunci cand ti se inchide o usa, undeva cu siguranta se deschide un geam si mai ai o sansa. N-o rata! Acum, cat inca nu e prea tarziu. Pentru ca maine, nici mintea cea de pe urma n-o sa-ti mai fie de ajutor.

Foto © Michael Borgers | Dreamstime.com