Marta Usurelu

Marta Usurelu

Nu stiu de ce continui sa cred ca avem sanse

dreamstime_s_35487047
Nu stiu de ce continui sa cred ca avem sanse. Ca oamenii sunt mai inteligenti decat se vede si ca nu este totul in zadar.

Nu stiu de ce in fiecare zi ne miram si ne intrebam cum de se poate asa ceva. Tot ce vedem in jur! Dar stiu ca asa ajungem sa nu ne mai gasim locul, sa nu mai vedem viitorul cum ni l-am inchipuit si sperat.

Pornind de la alegerile americane, vedem clar ca peste tot este la fel. Oamenii aleg ce cred ca e bine, fara sa gandeasca. Aleg lipsa de viziune impotriva coruptiei, pe aceleasi motive cum noi l-am gonit pe rege pentru ca venea sa ne ia toate bogatiile ramase in tara. Sau i-am salutat pe mineri pentru ca veneau sa ne scape de niste huligani care stricau centrul orasului! Dar mai ales pentru ca luau bani de la cei care aveau prea multi si-i dadeau celor care erau amarati. Mda…

Nu stiu de ce se tot plimba pe online imaginea cu cat plateste un antreprenor la stat pentru salariul mediu al unui angajat. Chiar crede cineva ca-i pasa unui angajat cat plateste angajatorul la stat? Ca va lucra mai mult si mai dedicat daca vede care este in realitate situatia si ca un angajator, de fapt, si-a facut un deservicu cand a ales sa devina antreprenor? Nu, nu cred. Asa cum stiu ca oamenii vor dori sa dea in continuare spaga ca se angajese la stat! Pentru ca e siguranta, sunt salarii mari, pensia asigurata si, da, nici nu trebuie sa muncesti prea mult.

Nu stiu, de fapt, de ce credem ca suntem toti atat de destepti cand se vede clar, daca te uiti la noi, ca natie, si extrapoland acum, ca natii, nu se vede nimic din inteligenta si idealurile noastre!

Nu se vede decat o mare masa care face fara sa gandeasca. Pentru ca, intr-o lumea normala, cea in care vrem sa credem ca traim, dupa toate cate s-au intamplat n-ar trebui sa mai fim atat de nepasatori si detasati. N-ar trebui sa ne mai trezim la realitate doar in ultimul moment. Sa realizam in fiecare an ca iarna nu-i ca vara sau abia cand ajungem sanatosi, in spitale, ca vedem cum e sa mori de infectii.

Nu inteleg de ce, desi cunoastem bine aceasta realitate, continuam sa gandim ca niste genii: noua nu ni se poate intampla! Ba ni se intampla! Si ni se intampla in fiecare zi. Daca te uiti in jur ai sa auzi, ai sa vezi si ai sa realizezi ca stii pe cineva care trece prin fix ce crezi ca noua n-o sa ni se intample. Si, desi nu doresc nimanui, stiu ca oricat de mult ai vrea sa nu ti se intample si tie, intr-o zi, cand te astepti mai putin, ti se va intampla.

Categoric aceasta nu este o zi buna. Una in care sa fiu oprimista si increzatoare. Este una dintre zilele in care ma baricadez facand inca un plan de lupta, cautand inca o cale sa ma asigur ca indiferent ce se intampla in jur sunt pregatita si am pe ce sa ma bazez daca trebuie sa lupt pentru viata sau afacerea mea.

Pentru ca am invatat prima lectie din antreprenoriat. Nu te ajuta nimeni daca nu te ajuti tu! Stiu ca de mine, doar de mine si de cei care nu vrem sa nu devenim parte din esec, depinde tot ce facem. Doar de noi depinde sa gasim situatii de rezolvare sau sa predam armele.

Foto © Arvacsaba | Dreamstime.com