Marta Usurelu

Marta Usurelu

Nu vreau sa mai inchid ochii

Suntem diferiti, din fericire, cum frumos suna sloganul unei companii. Cu totii avem aspiratii si asteptari, cu totii ne dorim sa avem o viata mai buna. Cel putin in teorie. In realitate, unii vor mai mult, altii mai putin. In realitate, unii au pierdut din entuziasm si asteptari, altii s-au impacat cu situatia si asteapta ca altcineva sa le spuna ce sa faca sau sa faca.

Asa a fost mereu. Nu este acum o premiera. Diferenta ultimelor 13 zile este neasteptata: nu vreau sa mai inchid ochii. Cand stiu cat muncesc, cand vad cat de greu construiesti in aceasta tara, in care nu ai niciun fel de facilitate pentru antreprenorii sau companiile care contribuie luna de luna la stat, cand vad cum suntem desconsiderati si furati, am ajuns in momentul in care vreau sa se auda si parerea mea!

“Dar, mama, toti fura!”, mi-a spus mama. “N-o sa schimbati voi nimic.” Stiu! Stiu, dar nu mai vreau sa “Nu fac nimic”. Un gest si inca un gest, un om plus inca un om, plus inca un grup intr-un oras si in alt oras, grupurile de peste tot, prin lume, pe toate continentele, sunt semnalul nostru de alarma. Va vedem! Stim ce faceti si nu mai vrem sa credeti ca nu va vedem!

Stiu ca niciun politician nu este curat. Stiu ca s-ar putea sa nu schimbam noi lumea, dar vrem sa transmitem celor din guvern ca nu mai pot face ce vor, cum vor, pe munca si nervii nostrii. Iar ceea ce politicienii de azi nu inteleg este ca noi, cei din piata, nu avem “preferati”! Daca Iohanis greseste, daca Nicusor Dan greseste, sa plateasca! Noi nu suntem pro unii oameni, in detrimentul altora. Noi nu avem parti-pris-uri. Nici obligatii!

De aceea acest gen de protest uimeste si nu este inteles de politicieni. E ciudat ca in Romania sa vina unii cu “revolutia eticii”, cu un comportament onest si cu valori de care multi au uitat. Dar noi, cei care n-am renuntat inca la viata noastra, n-am uitat.

Eu inca vreau sa traiesc intr-o tara ca afara! Vreau sa am o sansa in tara mea. Si, desi sunt de acord cu cei care spun ca ies la protest pentru copiii nostri, eu ies in strada si pentru mine! Pentru ca n-am renuntat la mine. Inca. Vreau sa lucrez si sa traiesc aici fara sa ne fure cineva, noaptea, ca hotii. Fara sa vad ca platesc la stat taxe luna de luna, dar in spitale suntem omorati cu buna stiinta, iar fiscal suntem ingropati de un sistem incompetent si depasit, in care coruptii traiesc linistiti si noi platim. Nu vreau sa mai inchid ochii!