Marta Usurelu

Marta Usurelu

Cum am invatat sa invat din greseli

Ce faci cand totul pare in zadar? Cand totul cade si nu mai vezi nicio cale de scapare? Cand, indiferent cat de mult muncesti, simti ca nu iese nimic din ce ti-ai propus?

Indiferent cat de atent esti, mereu apar situatii care te dau peste cap, situatii in care simti ca, gata, pana aici a fost! Se intampla inevitabil, mi s-a intamplat si mie, de multe ori, dar cel mai rau a fost in primele luni de activitate in antreprenoriat.

Eram in plin proces de preluare a revistei Biz de la fostii actionari. Nu stiam ce ma astepta, dar aveam mult entuziasm, planuri si o echipa alaturi. Eram 12 oameni care fuseseram martori la sistarea activitatii revistei, dar care, in loc sa ne cautam alte joburi, am ales s-o relansam.

Aveam un plan bazat pe experienta de pana atunci si gandeam totul cat mai eficient. De la lupta pentru continuarea unor contracte vechi, la gasirea de noi furnizori si clienti, invatam si ma asiguram sa avem cel putin doua directii pe care puteam construi in paralel. Reusiseram sa readucem in print revista si chiar sa organizam doua evenimente. Simteam ca suntem pe drumul cel bun…

Dar, desi proiectele demarate mergeau bine si incepeam sa atragem si bugete, abia in ziua in care conturile au fost blocate am aflat ca pe firma de pe care preluam brandul nu se platisera taxele.

Se intampla des, stiu, in orice fel de companie, iar focusul nostru de a resuscita revista avea loc in paralel cu procesul de preluare oficiala a brandului. Si totusi, nu-mi venea sa cred ce se intampla. In ciuda efortului meu, in ciuda efortului intregii echipe, totul parea ca se termina pana sa ajungem sa finalizam si in acte preluarea revistei.

Ghinion? Greseala? Nu mai conta. Nu mai puteam sa respir. Cel mai amar nod posibil si-a gasit in acel moment loc in gatul meu si o durere ascutita imi tintuia pieptul. Simteam ca totul e in zadar!

Tu esti singurul vinovat
Mii de intrebari si idei apar dintr-o data cand sunt probleme si un singur vinovat: tu. Indiferent de motive si explicatii, tu esti raspunzator. Eu trebuia sa stiu totul si sa fi facut tot!

Ideile, munca, energia si toata pasiunea erau degeaba. Desi vedeam rezultate, desi totul parea ca merge, in Vinerea Mare, cand trebuia sa dau salariile, am ramas fara niciun ban.

A fost unul dintre mai grele momente prin care am trecut. Am simtit atunci ca nu pot sa fiu antreprenor. Iar cand ajungi intr-un astfel de impas, toti in jur devin deodata experti. De la prieteni, la necunoscuti. Si toti acuza.

Invata sa nu renunti cand totul se naruie in jur!
A fost ghinion? O greseala de incepator sau un eveniment menit sa ma determine sa renunt? Nici nu mai conta. Am avut cele mai bune intentii, am reinsufletit o echipa si o idee in care credeam cu totii, am muncit cu inversunare sa repunem pe picioare o afacere, dar nu a iesit. Nu mi-a iesit.

Nimeni nu le face bine, pe toate, din prima
Dar nimeni nu-ti spune acest lucru, asa cum nu-ti spune nici ca inveti cel mai mult din greseli… Eram responsabila pentru cei 12 angajati. Eram coplesita, iar in astfel de momente nu te bate nimeni pe umar sa-ti spuna c-o sa fie bine.

Stiu ca am imbatranit in ziua aceea. “Nu ma pricep. Nu pot.” Erau singurele ganduri care-mi veneau in minte. Nici nu stiu cat am stat cautand o explicatie, o cale de iesire. Traiam un cosmar, unul care nici nu credeam ca poate exista!

O vorba buna conteaza mai mult decat iti poti inchipui
Cand a sunat interfonul, imi amintesc ca am simtit ca n-o sa mai fie nimeni in curand la acea adresa. “Pana aici a fost”, imi tunau gandurile in minte. Pe usa a intrat sotul meu. Cu lalele. Imi amintesc ca si cum s-ar fi intamplat ieri.

“O sa fie bine! Nimeni nu e mai puternica decat tine” a spus. Asa spune mereu, cand trecem prin momente grele. Asa a spus si atunci. Desi stiam ca incearca doar sa ma imbarbateze, am simtit in acel moment cat de mult conteaza o vorba buna. Chiar daca nu schimba cu nimic situatia, valoarea ei, atunci, in acea clipa, este incredibila!

Nimic nu doare mai mult ca esecul
Nici acum nu pot exprima ce-am simtit in acea zi. Cata frustrare si neputinta te macina. Cat de mult te acuzi singur si cum te consumi. Desi stii ca nimic birocractic nu se intampla peste noapte, este ingrozitor cat de mult te chinui, dar asa inveti. Asa ajungi sa fii mai bun, sa nu mai scapi niciodata ceva din vedere!

Atunci am aflat cat de bine inveti din greseli! Si ca nimeni nu le face bine, pe toate, din prima. A fost vina mea? Da, bineinteles.

Cand pornesti la drum trebuie sa-ti asumi, in fata ta si a celorlalti, atat greselile, cat si succesul
Am inteles atunci acest lucru, desi am plans de ciuda si m-am intrebat cum de s-a putut intampla chiar atunci. De ce nu peste o zi? Dar niciun raspuns nu mai putea schimba situatia si oamenii vor sa stie clar: renunti sau mergi mai departe?

Am convocat echipa. Ma simteam responsabila pentru fiecare om in parte. Mi-am asumat vina. Eram cu totii muti, dar n-am renuntat. Nici nu stiu de unde am avut puterea. Cred ca asta a facut toata diferenta! Incapatanarea de a vedea mai departe.

Niciodata nu e prea tarziu
Ce puteam face? Sa mut cat mai curand toata activitatea pe noua companie, inchiderea contului fiind un aspect care a grabit negocierile de preluare a revistei. De la angajati, la brandurile de revista si evenimente, pana la contracte, ne-am mutat, dar am setat atunci o noua mentalitate. Era prea tarziu? Nu.

Totul se intampla cu un motiv
Niciodata nu e prea tarziu. Si, culmea, totul se intampla cu un motiv – inca o lectie pe care am invatat-o atunci! Asa ca am luat-o de la zero. Cu totul.

Nu conteaza intentia, ci faptele
De atunci stiu ca nu conteaza intentia, ci faptele. Ca trebuie sa estimezi cu exactitate ce vrei sa faci si cum. Ca trebuie sa stii exact cati bani ai nevoie lunar pentru costurile fixe, pentru salarii, pentru taxe si pentru furnizori.

Cand esti antreprenor simti fiecare pas inainte sau inapoi. Verifici ca un maniac totul si faci sedinte peste sedinte. Ai nevoie de o estimare clara a clientilor si vanzarilor. De un plan pe care sa poti lucra. Tu trebuie sa rezolvi toate problemele, sa te asiguri ca vei contacta peste 100 de clienti ca sa ai certitudinea ca la sfarsitul lunii semnezi cu 30 si ca ai bani in cont!

Atunci gandesti de zeci de ori ce proiecte faci, cum le faci si daca merita. Te gandesti ce ai nevoie, ce-ti lipseste, ce oameni ai si faci planuri! Iar si iar. Dramuiesti fiecare banut si fiecare dram de energie al echipei. Pentru ca nu-i poti impinge la infinit si, inca o lectie: oamenii sunt mult mai eficienti daca simt ca merge!

Marti, dupa Paste, am venit toti in redactie. Marti am pornit din nou la drum si ma bucur sa numar opt ani de atunci! Opt ani de cand imi sunt alaturi la greu si la bine, dar mai ales la greu!

Azi suntem 21 de oameni in echipa, avem un plan de afaceri transparent si toata lumea stie ce are de facut. Fiecare are rolul sau si stim ca trebuie sa lucram, impreuna, ca o masinarie perfecta.

Am invatat din greseli si n-am mai lasat nimic sa ne surprinda. Am identificat costurile, am stabilit modul de lucru, ne-am pus un target si ne-am ales interlocutorii, furnizorii si colaboratorii cu grija.

Am invatat sa spunem Nu
A fost greu, la inceput. Credeam ca voi pierde mai mult decat vom castiga, dar nu s-a intamplat asa. Am inceput sa ne alegem colaboratorii si clientii, noi, nu ei pe noi. Am lansat proiecte unice pe piata si am aratat ca poti sa construiesti un brand atat in tara cat si peste hotare, indiferent de greutati.

Am muncit mult, am gresit si am invatat mult. Asa am reusit sa crestem. Fiecare experienta in parte si-a spus cuvantul, si ne-a ajutat sa ne gasim sensul. Sa vedem simplu si clar in ce directie mergem.

Cel mai mare noroc a fost ca am avut si am langa mine o echipa de oameni adevarati, o echipa langa care am avut curajul sa iau deciziile corecte. Chiar daca am luptat de multe ori impotriva curentului, pentru ca asa am simtit ca trebuie, stiu acum, dupa 8 ani de antreprenoriat si in anul in care aniversam 18 ani de Biz, ca am avut un instinct bun!