Mereu cand ma intorc din America raman cu un astfel de gust pentru cateva zile bune. Am avut ocazia sa o vad pe toate partile, est, vest, mai in nord, mai in sud si cu toate ca e atat de diferita de la un punct cardinal la altul, senzatia la revenire e aceeasi. De data asta trebuie sa spun din start ca am traversat oceanul pentru ceva cursuri legate de “entrepreneurship & innovation”.
Adica vizita oficiala de lucru la MIT Sloan School of Management, Harvard Business School si Babson College. Primele patru zile au fost pura teorie legata de Open Innovation.
Imi pare rau sa ii dezamagesc pe cei ce traduc mot a mot conceptul in romaneste. Eu vreau sa ii spun inovatie in grup. Nu vreau sa traduc si eu open innovation prin inovare deschisa. Pentru mine fenomenul in sine nu e o culoare, ci e un proces, si de aceea l-as numi mai degraba “public”.
Deschid o paranteza aici in legatura cu conceptul de grup. Intreg modelul de educatie, antreprenoriatul, inovatia, toate sunt gandite “in grup” la americani. Babson de exemplu nu l-as considera ca pe “colegiul numarul unu timp de 17 ani in ce priveste antreprenoriatul”. Asta e rezultatul. L-as considera colegiul in care studentii in prima saptamana de la inceperea scolii se impart in grupe, iar fiecare grupa primeste cate trei mii de dolari pentru a-si finanta ideea.
Upfront. Fara o singura ora de teorie, de conta, de management, nimic. Astea se invata din mers. E mai important sa stii ca da, esti tanar, dar trebuie sa iei decizii pe bune. Parca nu ai vrea sa termini colegiul si sa realizezi ca ai mancat inghetata de toti banii, in timp ce colegii tai au fondat Zumba Fitness.
Tu, impreuna cu grupul tau trebuie sa ai idei, sa inveti din carti si din greseli, in asa fel incat la terminarea colegiului, grupul tau sa fie mai bun decat restul grupurilor. Antreprenoriatul experiential duce colegiul Babson pe locul unu in educatie antreprenoriala de 17 ani incoace. Asta a fost partea dulce la Babson. Partea amaruie asa cum am simtit-o eu, a fost viata unui student pe care l-am intalnit acolo, obsedat de ideea lui de a face o aplicatie pentru a gestiona locatii pentru evenimente. Un elev de colegiu american ce manca de cateva luni resturile colegilor ramase prin bucataria comuna si dormea pe unde apuca pentru ca si-a pus toate resursele financiare in dezvoltarea afacerii lui. Inchid paranteza.
Pe cealalta parte de râul Charles, MIT-ul si Harvardul aduc o noua dimensiune a antreprenoriatului. In primul rand, daca la Babson cuvantul “antreprenor” mai definea si o afacere de familie, sau ceva cat de cat mai pamantesc, dincoace cuvantul “antreprenor” inseamna “ce impact pot aduce lumii”. Atat de simplu.
Un muschi sintetic care se contracta si dilata asemenea unuia natural? O bratara biometrica? Un robot care nu stiu exact ce facea, dar care se plimba singur printr-un amfiteatru? Cam astea sunt rezultatele procesului de open innovation sau repet, de inovatie in grup.
La Cambridge Innovation Center, care e un spatiu de munca la comun peste drum de MIT, orice om de pe planeta asta isi poate inchiria o masa de lucru cu 3-4 sute de dolari pe luna si poate accesa toata stiinta de peste bulevard. Atat de simplu. Si daca te deplsezi o statie de metrou mai la nord, ajungi in Piata Universitatii… Harvard.
Cambridge Innovation Center e deschis 24/7 are si dusuri, cafenele, sali pentru teleconferinte, cabine pentru a telefona in liniste si bucatarii la comun pe fiecare etaj. In bucatarie am stat de vorba mai pe indelete cu un italian extraordinar venit aici nu de multa vreme, insa deja indragostit pana peste urechi de mediul in care a nimerit. “In Italia, stai acasa la mama sa iti faca paste pana la 50 de ani. Aici, nu ai linistea asta, insa exact asta e si motorul care te mana sa iti indeplinesti visul. Eu am plecat din Italia ca si arhitect, insa acum proiectez sisteme de inteligenta artificiala. Am studiat programare si AI in Minnesota, pentru ca nu am putut intra la MIT, insa acum sunt la 2 minute de institut si am acces la conferinte, la prezentari de studii, la orice imi trebuie.”
In cateva luni a pus la punct o solutie pentru recunoasterea miscarilor ochilor ce iti poate identifica cat timp iti sta privirea pe zona asta de text sau cat ti-a stat pe zona de text despre Babson de exemplu, sau in orice alta parte, si apoi iti poate sugera in mod inteligent articole similare. Marele avantaj a fost exact munca la comun, in acel co-working space de la Cambridge Innovation Center, unde a inceput cu o masa de 300 de dolari pe luna. Asta e de dulce.
Gustul amarui in ce priveste inovatia in grup l-am simtit la innocentive o companie pe care as numi-o rip-off. Practic, e vorba de o platforma de inovatie in grup impanata cu toate tehnicile de gamificare ale momentului prin care recolteaza idei bune de la oameni simpli. “Solverii”, asa cum sunt ei numiti, primesc intre 5 si 20 de mii de dolari pentru o idee ce poate genera zeci de milioane companiilor aflate la capatul celalalt al platformei. This is not fair.
Dar vreau sa inchei intr-o nota dulce, mai degraba decat amaruie: la MIT am avut ocazia sa particip la un curs de-al lui Eric von Hippel aparent un batranel destul de ramolit la peste 70 de ani, ce in 1988 a publicat “The Sources of Innovation”. Batranelul din fata mea stia insa cel putin la fel de multe despre gamification si despre aplicarea acestor tehnici pentru a gestiona procesele de open innovation. That was really sweet, indeed si mi-a dat pe fata un zambet tamp de care nu am scapat decat dupa ce am iesit din institut cand mi-am amintit de o discutie cu un batranel similar – fostul meu profesor de matematica din liceu, de altfel unul dintre cele mai stimate cadre didactice din liceul meu. Un om care m-a facut sa iubesc materia cu pricina.
Discutand asa dupa vreo doua zeci de ani de la terminarea liceului, m-a intrebat la un moment dat daca nu se poate afla din cartea de telefon numarul romanilor ce locuiesc in Viena. Vorbesc serios si va las pe voi sa-mi spuneti daca senzatia lasata e dulce sau amaruie. America in schimb, e dulce-amaruie.
Acest post este scris de Iulian Padurariu.
Iulian este consultant de strategie de business, cu o experienta de marketing strategic de peste 15 ani și cam tot atatea premii EFFIE castigate cu proiectele gestionate. Si-a inceput viata, asa cum ii place sa spuna, ca antreprenor, în 2005, odata cu deschiderea la Bucuresti a biroului de consultanta in pozitionare al retelei lui Jack Trout. Din 2008 activeaza la Viena, insa pastreaza o legatura stransa cu Romania, atat pentru clientii agentiei Marks unde activeaza ca si consultant de marketing asociat, cat si pentru a sustine diferite discursuri sau workshopuri.
Cu un General MBA la Webster si un Professional MBA la Wirtschaftsuniversität Viena specializat in Antreprenoriat si Inovatie, Iulian Padurariu este un sustinator al spiritului antreprenorial, aducand frecvent in atentia noastră concepte si metode inovative de business design, tehnici de motivare & engagement, sau predictive modeling. Pe Iulian il puteti vedea si asculta la Ziua de Antreprenoriat de la Zilele Biz pe 11 noiembrie.
1 comentariu
[…] Articol preluat de pe martausurelu.ro […]