Cand apare un jucator nou intr-un domeniu, toti il analizeaza. E firesc, respectul se castiga. Este gresit si deplasat insa comportamentul companiilor mari care mentioneaza arogant sau discrediteaza companiile mici.
De ce le mentioneaza, daca nu considera ca au sanse si nu par valoroase? De ce le fac, de fapt, cunoscute? In loc sa transmita mesajul ca n-au sanse, comportamentul companiilor mari evidentiaza de fapt cat de mult se tem gigantii de un suflu nou. De pornirea nebuna pe care o au companiile mici care vor sa demonstreze ce pot.
In ciuda trecerii timpului si a evolutiei managementului, in ciuda tuturor trainingurilor si celulelor de inovatie pe care le dezvolta companiile mari, realitatea este simpla: oricand un luptator bun si ambitios va avea curajul si-si va pune toata energia in joc pentru a se lupta cu cei mari. Si, culmea, multi dintre ei reusesc sa duca lupte stranse si chiar sa invinga competitorii, indiferent cat sunt de mari sau de buni.
Nu ramai cel mai bun la nesfarsit, indiferent cat de intangibil consideri ca esti. Si nici nu vei putea sa te lupti cu cei mai inovatori si creativi competitori daca te complaci in sistem si te pierzi in procese si demersuri interne.
Nu esti cel mai bun nici daca adormi cu gandul la urmatorul mare premiu pe care-l vrei. Nu asa te trezesti invingator a doua zi. Din contra, se poate sa te trezesti si sa vezi ca, peste noapte, o echipa care n-a uitat de ce vine in fiecare zi la birou urca pe scena. Felicitari, Jazz Communication!
Foto © Mopic | Dreamstime.com