Suntem diferiti. Ne plac lucruri total diferite si reactionam la stimuli diferiti. Mai toti parem insa, in ultima vreme, obositi. Fara energie si nemotivati.
Nu ma refer aici la banii in plus sau la facilitatile care ne incanta si ne ajuta sa ne regasim drumul spre birou zambind, ci la motivatia cu care privim ziua de maine.
Fac parte dintre cei care nu viseaza sa castige la loto. Nici nu traiesc cu speranta ca maine va fi mai bine, desi imi doresc sa se intample asa. Sunt pragmatica. Stiu ca de mine depinde sa-mi asigur cat de cat o viata buna. Am insa din ce in ce mai des indoieli si zile in care nu vad nicio iesire.
Pe partea administrativa si fiscala, ca antreprenor, totul merge greu. Lipsa unui sistem corect, nici nu mai sper la unul care sa te incurajeze, si greutatile de zi cu zi ne ucid cu zile. Nu este suficient de greu sa gasesti colaboratori si furnizori buni, sa lupti cu concurenta si sa gasesti clienti. Trebuie sa ai la fel de multe provocari in a mentine o echipa alaturi si, bineinteles, in a plati taxe.
Nici ca angajat n-ai siguranta legata de corectitudine si posibilitatea unei evolutii firesti, in functie de performante. In plus, asa cum vedem, partea sociala ne sugruma. Traim intr-un Bucuresti care a retrogradat in anii ’90, avem parte de mai multa delicventa si talharii. Ca si cum nu e suficient, a disparut, se pare, si pilonul doi.
Politic vorbind, luminita care a licarit sau care am crezut ca se afla undeva, la un capat de tunel, macar peste niste ani lumina, nu mai e. Asa ca, daca stai si gandesti logic, rational, nu mai gasesti motivatie. Nu mai gasesti sens. Iar ceea ce e mai tragic este ca noi, cei in situatia asta, am ales sa nu plecam. Am ales sa ramanem.
Poate pentru ca am crezut ca se poate si la noi. Poate pentru ca am sperat la un maine mai bun. Pentru ca avem familii care depind de noi. Sau poate pentru ca n-am gasit nimic care sa ne traga suficient de tare peste hotare. Poate. Oricum, sunt prea multi de “poate”. Tu ce motivatie mai ai pentru ziua de maine?
Foto | Dreams