Pot contribui imaginea si stima de sine la succesul din mediul de business? Cum? La aceste intrebari l-am rugat sa ne raspunda pe Vintila Mihailescu, antropolog specializat in etnopsihologie, identitate, etnicitate si studiul comunitatilor.
Ce sunt stima de sine si imaginea de sine si care sunt principalele diferente dintre cele doua?
Cele doua merg mana in mana, dar nu se suprapun niciodata. Imaginea de sine este parerea despre sine, ce gandim despre noi insine. In engleza, termenul este adesea cel de self-concept, punand astfel si mai mult in evidenta caracterul reflexiv, cognitiv al imaginii de sine. Complementar, stima de sine tine de o apreciere, o evaluare a sinelui, ce simtim si ce credem despre noi insine, avand astfel o componenta emotionala mult mai puternica: suntem mandri sau rusinati de noi insine, multumiti sau nemultumiti, credem ca avem merite personale deosebite sau nu. O imagine de sine isi formeaza oricine si este, oarecum, “neutra”. Stima de sine exprima valoarea persoanei si tine, in ultima instanta, de insasi demnitatea umana – drept care, pentru psihologia umanista, de pilda, ea constituie o trebuinta fundamentala a fiecarui om, precum si un drept inalienabil al oricarei persoane, acela de a i se recunoaste valoarea de om.
Care sunt principalii factori care contribuie la dezvoltarea stimei de sine? Dar la cea a imaginii de sine?
Lucrurile sunt mai complicate decat par, mai ales deoarece nici imaginea, nici stima de sine nu sunt apanajul strict al individului, nu tin doar de psihologia personala. Ambele depind, de fapt, de ceea ce putem numi idealul eului, adica un reper de dezirabilitate asumata, care provine insa in mare parte din societate, din ceea ce propune – si impune – societatea ca “ideal”, ca dezirabilitate sociala, ca “model” de viata. Ambele depind, deci, si de niste repere sociale ale unei vieti “implinite”. Sunt deci relative, nu exista “in sine”, ci doar in raport cu un grup sau grupuri de referinta din societatea de apartenenta. Intr-o societate taraneasca precum a noastra, la aceasta se adauga idealul bunului gospodar, in functie de care se modelau atat imaginea, cat si stima de sine, grupul de referinta fiind in acest caz satul. In societatile actuale, acest lucru a devenit mult mai dificil, deoarece exista tot mai multe repere disponibile si, in consecinta, tot mai multe alegeri de facut. Principalul factor care contribuie la imaginea si stima de sine este astfel insasi alegerea, sa stii ce vrei.
Cat de mult influenteaza succesul in afaceri stima si imaginea de sine?
Succesul este totdeauna o confirmare, care intareste alegerea facuta, imaginea de sine si alimenteaza stima de sine – care, mai departe, motiveaza puternic optiunile si actele care au dus la succes. Este deci un factor motivational esential. Fara semne de succes, deci de recunoastere de sine, doar cei cu o imagine de sine bine cristalizata au taria sa persevereze. Cu o conditie insa: reusita in afaceri sa fie cu adevarat ceea ce ti-ai dorit, “alegerea” pe care ai facut-o in amonte. Daca ai intrat insa in mediul de afaceri doar ca mijloc spre alt scop, cu alt reper, alt ideal al eului, succesul fie iti va schimba aceasta alegere si imaginea de sine, fie va duce la o naruire a stimei de sine: m-am ratat, m-am vindut, nu asta imi doream de la viata.
Cum e stima de sine la romani?
In “medie”, e buna, dar oscileaza permanent intre extreme, intre “suntem ultimii oameni” si “ca noi nu e nimeni”. Poate ca inca nu stim exact ce vrem…
Care sunt principalele atribute ale unei persoane cu un nivel ridicat al stimei de sine? Dar in ceea ce priveste imaginea de sine?
Aici as face o distinctie foarte fragila, dar esentiala. Exista o stima de sine “pozitiva” si una “negativa”. Atributul principal al primei este, sa spunem asa, “realismul”, defectul principal al celeilalte este “egotismul”. Realismul presupune o evaluare echilibrata in comparatie cu ceilalti, o raportare la viata sociala, cu optiunile personale referitoare la ce e bine si ce e rau, la ce este cu adevarat dezirabil, evident, dar totul “cu masura”. Egotismul duce la suficienta, este o stima de sine “supraponderala”, de natura sa blocheze dezvoltarea personala si performantele.
Care sunt pasii prin care cineva ar putea creste nivelul stimei de sine sau al imaginii de sine?
Stima de sine este o conditie a succesului pe termen lung, necesara dar nu si suficienta pentru succesul pe termen scurt: societatea nu este totdeauna dispusa sa-ti recunoasca meritele si sa-ti confirme succesul imediat. Este nevoie, de cele mai multe ori, de perseverenta – iar pentru aceasta ai nevoie de o stima de sine bine consolidata. Nu este necesar si nici probabil sa ai succes imediat, dar toti avem nevoie de recunoastere sociala, de mici semne de incurajare din partea celorlalti (si a “sefilor”). Intarirea stimei de sine tine deci de doi factori complementari: alegerea personala si convingerea ca stii ce vrei (si esti dispus sa platesti pretul pentru aceasta) si recunoasterea sociala din partea unui grup de referinta care conteaza pentru tine (colegi, sefi, prieteni, patria, mama etc.).
Textul integral despre imaginea si stima de sine poate fi citit in revista Biz. Pe domnul Vintila Mihailescu il puteti intalni la Managementul sinelui, atelierul experimental de reinventare a sinelui și de creştere a stimei de sine sustinut de Dorin Bodea, care va avea loc pe 3 decembrie la Howard Johnson Grand Plaza Hotel.
Vintila Mihailescu este profesor universitar, seful Catedrei de Sociologie a Facultatii de Stiinte Politice, Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative. Este Visiting Professor al unor prestigioase universitati si centre de studii avansate din Franţa, Elvetia, Germania, Belgia, Canada, Ungaria si Bulgaria. A desfasurat o intensa activitate de cercetare în cadrul Centrului de Cercetari Antropologice al Academiei Romane. Este autorul unor lucrari de referinta: “Fascinatia diferentei” (1999), “Socio hai-hui. O alta sociologie a tranzitiei”(2000), “Paysans de l’histoire” (coautor, 1992), “Svakodnevica nije vise ono sti je bila” (Belgrad, 2002), “Vecini si Vecinatati in Transilvania” (2002), “Socio-hai-hui prin Arhipelagul Romania” (2006), “Antropologie. Cinci introduceri”(2006).