Invatam, mici fiind, lucruri pe care de multe ori nu le intelegem la adevarata valoare. Le bifam. Trecem grabiti peste ele si consideram ca le stim. Trebuie sa incepem de undeva, stiu. De noi depinde sa revenim si sa aprofundam apoi ce ne place, dar ne pierdem intre sarcinile de zi de zi si uitam sa le facem pe toate!
Pierdem in lupta cu rutina, cu stresul, cu nimicurile si cu aglomeratia ore si zile intregi. Lasam sa ne scape printre degete momentele importante cu cei dragi sau cele doar pentru noi. Pierdem esenta. Uitam sa ne dezvoltam si sa evoluam. Uitam cat de diferit intelegem si vedem lucrurile dupa o vreme, dupa niste ani de experienta.
Citeste, descopera, evolueaza
“Scrisoarea a III-a” este o capodopera pentru unii si doar o poezie pentru altii. Actorii o transforma in aur, iar criticii ii evidentiaza zeci de intelesuri. Si totusi, doar sa recitesti sau sa asculti dupa ani si ani aceasta poezie devine o alta experienta.
Luati-va cateva momente s-o recititi sau s-o ascultati. Luati-va, de fapt, cateva momente pe zi sa faceti ceva ce va place. Acesta este indemnul. Veti redescoperi totul cu alti ochi. Veti regasi pasiunea pentru ceea ce iubiti si veti reusi sa gasiti timp pentru ce va place. Eu asa am reusit sa reincep sa citesc. Sa redescopar dorinta de a invata. De a gandi.
La distanta de anii copilariei, invatam altfel, intelegem totul diferit, vedem cu alti ochi lumea si viata. De ce? Intelegem ca suntem mai mult dacat niste roboti care au ceva de rezolvat. De bifat. De terminat. Suntem ceea ce acumulam. Invatand, ajungem sa gandim, sa vrem mai mult. Invatand continuu evoluam si intelegem aceasta lume si sensul nostru in ea. Doar asa castigam lupta cu tot ce este si pare efemer.
Foto © Rramirez125 | Dreamstime