Uitam sa ne bucuram de gestul frumos pe care cineva il face pentru noi. Sa multumim si sa-l rasplatim. Uitam, din mii de motive, sa-i respectam pe cei din jur. Sa fim cum ne dorim sa fie ceilalti cu noi si devenim exact cum sunt cei pe care-i criticam.
Nu stiu cum am reusit sa ajungem asa. Sa fie de vina cantitatea mare de informatie din jur? Ea ne face imuni la indiferent ce vedem? Comoditatea? Am ajuns doar o reactie la ce primim de la ceilalti? Se poate, dar totusi, multe dintre cele de mai sus sunt scuze.
Indiferent cum ne vedem in oglinda, faptele sunt cele care spun cel mai mult despre noi. Ele arata cum suntem in realitate, chiar daca ne place sa parem interesanti si credem ca le stim pe toate.
Realitatea arata ca uitam sa fim buni si ne rezumam la un Like. Arata ca nu avem rabdare sa-i ascultam pe cei din jur si ne scuzam cu o fata trista. Ce sa mai spun de gesturi? Nu facem nici cele mai mici gesturi. In loc de o declaratie, trimitem un sarut cu inimioara. In loc sa-ti ceri scuze, arati ca esti agitat, cu ochii scosi din orbite sau cu aburi iesind pe nas!
In jocul acesta al imaginii, pe care ne straduim s-o proiectam despre noi, uitam ca viata e scurta! Ca faptele, doar faptele conteaza si ca gresim cand ne rezumam la emoji, in loc sa facem o fapta buna sau sa ne aratam respectul pentru cei din jur sau cei care nu mai sunt. Sa nu ne mire ca la fel vom primi si noi pe ultimul drum, doar un emoji inlacrimat, de la cei din jur.
Foto © Photoking| Dreamstime.com