N-am avut concedii cu parintii cand eram mica. Lucrau in fiecare zi, inclusiv in weekend. N-am avut nici o situatie financiara care sa-mi permita masina sau apartament imediat dupa ce am intrat la facultate. Asa cum aveau alti colegi si parea ca ar fi normal. Parintii mei n-au avut nici un grup influent de prieteni si relatii care sa-i propulseze in “lumea buna”. Au compensat insa oferindu-ne, mie si surorii mele, o educatie simpla si sanatoasa, despre ce conteaza in viata.
Sa nu minti, sa nu fii lenes, sa nu furi si sa nu renunti. Sa nu te lasi cand simti ca nu mai poti sau cand cineva, pentru ca se intampla in viata, triseaza. Ne-au crescut cu frica de Dumnezeu si ne-au obisnuit sa punem linistite seara capul pe perna. Ne-au invatat sa avem grija ca ce semanam culegem si ca roata se invarte.
Cand eram adolescenta, am regretat in multe ocazii ca ai mei nu aveau si altceva de oferit. Si nu am apreciat atunci “oferta” lor. Parea ceva prea putin si fara insemnatate. A fost nevoie de ani si numeroase experiente de viata ca sa inteleg frumusetea educatiei, puterea ei.
Am inteles mai tarziu ca acest capital pe care ni l-au insuflat este mai valoros decat oricare altul. Ca nimic altceva nu ne-ar fi putut face mai inteligente sau mai puternice. Am invatat ca tenacitatea si increderea ne ajuta si ne definesc. Si n-am uitat de bunatatea si respectul pe care ni le-au impartasit.
Regretele sunt amare in special cand nu-i mai ai alaturi ca sa le spui cat de mult a contat cum te-au crescut. Si dor. Te insotesc zi de zi. Singura cale pe care am gasit-o prin care poti sa treci cu bine peste ele este sa le intelegi, sa le accepti si, foarte important, sa nu mai acumulezi altele. Si am mai invatat ceva: ca te pot determina sa incepi sa dai sens vietii tale. Sa incepi sa-ti respecti principiile si sa aduci valoare existentei tale prin tot ce faci.
N-am apreciat atunci ce ne-au invatat parintii, asa cum poate nu apreciaza multi altii. Si poate n-o s-o faca din prima nici fiul meu cand il voi invata ceva. Stiu insa ca samanta buna se prinde. Si da roade. Si asta conteaza mai mult!
1 comentariu
Inca de cand ne nastem, ne scriem trecutul. Ce lasam in urma este important. Nu astepta recunoasterea educatiei parentale in timpul vietii tale. Copii vor aprecia dupa aceea, peste ani si ani. Fiecare zi pe care o petreci cu copii tai AZI va fi o zi de amintiri care vor fi rememorate ATUNCI, IN VIITOR. Fiecare zi, nu este prezent ci este viitor. Traim in viitor.