In viata, lucrurile nu sunt cum le dorim. Si nici nu se intampla cand vrem. Asa e viata si, desi de multe ori pare ca uitam, avem doar una si-o lasam sa treaca pe langa noi!
Daca viata ta nu este cum iti doresti, schimba ceva. Incepe cu ceva mic, ceva din ce simti ca vrei. Din ce stii ca-ti place. Totul incepe cu primul pas.
Nu renunta daca ceva este greu si nu iese din prima.
Nu amana momentele pe care le iubesti si vrei sa ti se intample. Cauta-le. Nu astepta sa vina cineva sa-ti ofere ce doresti!
Nu, nu mai regreta ce n-ai facut. Fa de acum inainte! Acum este cel mai bun moment. Traieste!
Traieste viata ca si cum ar fi a ta.
Pentru ca indiferent cat de mult vrem sa dam timpul inapoi, nu putem.
Pentru ca doar daca traim cu adevarat ne bucuram de ea.
Lectia lui Robert Cadar
Pretuim viata, mai mult ca oricand, in momentele in care cineva apropiat pleaca dintre noi. Atunci ne amintim cat de efemera este si ca lasam toate nimicurile sa ne consume. Ca uitam sa zambim la soare, la cei dragi. Uitam pur si simplu sa traim si n-ar trebui.
Sambata am aflat ca Robert, un prieten drag, un optimist prin definitie, nu mai e. Desi a luptat ani intregi cu cancerul, indiferent de durere, de operatii si de tratamente, Robert n-a uitat nicio clipa sa zambeasca. Sa ne incurajeze el pe noi, cei care incremeneam afland prin ce trece si ne straduiam sa-i spunem cuvinte de imbarbatare.
In ciuda bolii, Robert nu s-a oprit nicio clipa din a-si trai viata la maxim. Sau din alergat. A cautat sa se bucure cat de mult a putut de fiecare zi si oamenii din jurul sau.
Cu multa bucurie a venit in ultimii ani la tabara noastra de la Paraul Rece. Era primul zambet pe care-l vedeai dimineata si optimismul intruchipat. In iunie, la sesiunea de concluzii cu care incheiem fiecare editie, cand participantii spun cu ce-au ramas si ce-si propun, Robert a spus ca si-ar dori sa ne revedem la urmatoarea editie, din iarna.
L-am trecut de atunci pe lista. Am facut si planuri sa ne vedem la o inghetata pe care o preferam amandoi, dar pe 15 septembrie drumul lui a pornit spre cer.
Toti cei care-l stiu, toti cei care i-au fost alaturi au crezut ca va invinge. De doua zile, cuvintele sunt goale. Nu pot exprima mai nimic. Mi-a ramas intiparit in minte insa zambetul sau. Puterea de a se bucura de fiecare zi si optimismul cu care ne impingea sa ne bucuram si noi de viata. Ii datoram lui Robert sa traim dupa exemplul lui.
Drum lin, Robert!
