Raluca Kisescu
Este unul dintre directorii de marketing care au curajul sa riste. Care a revolutionat domeniul in care activeaza, la noi si peste hotare, si care n-a uitat, in evolutia carierei sale, etapele care au reusit s-o transforme in ce este azi. N-a uitat nici cum a fost prima intalnire cu lumea magica a cosmeticelor si se numara intre acei putini si frumosi oameni care stiu ca „evoluam in fiecare zi. Ajungem de multe ori sa privim in urma si sa zambim gandurilor despre cum eram si care ne-a fost traiectoria”.
Raluca Kisescu este unul dintre vorbitorii invitati la evenimentul Fashion for Business care stiu ca sunt putini cei care se nasc atotstiutori, si ca cei mai multi invata pe parcurs! Mi-a placut abordarea directa pe care o are despre dezvoltarea personala si curajul de a vorbi despre ea cu o siguranta care inspra. Asa a aparut acest guest post!
Viata mea fara machiaj
Probabil că viața mea ar fi fost alta dacă lucram pentru o companie care produce rulmenți. Dar norocul a făcut să mă întâlnesc cu piața cosmeticelor înaintea pieței industriei grele. Și a fost ușor să mă regăsesc în anunțul de recrutare și printre pomezi și arome, cui nu i-ar fi fost în locul meu?
Femeile din familia mea sunt cochete, indiferent de, dar adaptat la context, iar lecția ferchezuitului mi-a fost predată indirect, doar urmărindu-le zilnic. Așa că tentația probatului de pantofi cu tocuri amețioare, rochii șic și farduri colorate a apărut firesc. Primele experiemente cu machiatul s-au întâmplat într-o vară, în vacanța dinspre a noua spre a zecea împreună cu prietena cea mai bună. M-am gândit prost să folosesc un creion albastru sidefat pe care nu am reușit să-l îndepărtez, așa că am fost prinsă imediat.
Aveam discuții nesfârșite cu diriginta pentru că ne machiam, dar la argumentele noastre legate de note care nu scădeau din cauza împopoțonării, reușeam să o înduplecăm. Atenție, însă: machiaj însemna puțin creion dermatograf și mascara și atât☺
Încă îmi amintesc prima mea zi de lucru la Avon în cele mai mici detalii, mai ales că am avut norocul să o încep la brutăria Deutschland – un loc cel puțin la fel de căutat ca patiseria Paul, căci acum cincisprezece ani se afla în același loc și vad comercial. Să discuți despre cosmetice îmbrăcat de oraș, nu de birou în prima ta zi ca asistent de marketing este un noroc și norocul mă însoțește încă.
Îmi amintesc și de sincronul culorii ținutelor mele, ai fi zis că vreau să înot în aceeași culoare din cap până-n picioare. Astăzi am un make-up artist, un hair stylist, un consilier vestimentar, mai mulți consilieri în funcție de eveniment și mult mai mult simț estetic, îndrăznesc eu să zic. Bine, și mai multe opțiuni, că pe atunci vorbim de Dika unde se făcea coadă la deschidere când se lansa noua colecție, iar la 50% nu găseai nicio mărime din primul minut.
Memoria mea selectivă îmi aruncă imaginea cu prima broșură cu care am intrat în contact, era un ochi care îmi făcea cu ochiul pe bună dreptate, căci intram în lumea fascinantă a unei Alice mai mari. De atunci casa și viața mea sunt pline ochi cu cosmetice, de la farduri, la creme, de la geluri de duș la șampoane și măști, de la loțiuni la parfumuri.
Am fost întrebată de multe ori clasica deja întrebare: și tu folosești produse la Avon? Dar de ce nu aș folosi? Cu ce aș fi convingătoare dacă nu aș folosi? Nu folosesc tot ce comercializează Avon și nu toată trusa mea de îngrijire este 100% Avon și mi s-ar părea o ipocrizie să susțin altceva. Îmi plac produsele de la Avon pentru că sunt versatile, jucăușe, aromate, colorate, dar mai ales pentru că au suflet. Brandul social Avon, cel care militează și susține cauzele femeilor este cel care nu iese niciodată din trend. Nu pentru mine și nici pentru vreo câteva alte milioane de consumatoare din România.