Nu e usor sa fii parinte. Nimic nu te invata cum sa fii un parinte mai bun decat esti si inveti in fiecare zi! Si asa cum ma asteptam, inceputul scolii este un prag important pentru parinti. Nu stiu daca a fost mereu ca acum. Nu-mi amintesc daca parintii mei au fost la fel de alertati la ce scoala sa merg, la ce invatator voi fi, ce manuale imi trebuie, ce after school mi se potriveste, cat de greu va fi cu trezitul dimineata sau daca o sa ma acomodez cu colegii.
Chiar daca emotiile erau mari, parintii mei nu au avut astfel de griji. Scoala era scoala! Mai mult, nu-mi amintesc sa fi trecut prea des pe acolo! E drept, totul se schimba. Si fiecare parinte actioneaza in felul sau. Pentru mine insa, inceputul clasei pregatitoare din acest an a fost neasteptat de frustrant.
Am simtit cat de minunate sunt doamnele secretarele! Cum taie si spanzura ca niste CEO in functie! Am aflat cu surprindere ca lista claselor pregatitoare se afiseza vineri, inainte de luni. Cand am aflat si cine va fi invatatoarea! In prima zi de scoala am aflat ca, in aceeasi zi, la ora 18.00, este sedinta cu parintii. Am amanat tot ce aveam stabilit! Era, normal, cea mai importanta intalnire si nu voiam sa lipsesc!
Am aflat atunci ce rechizite ne trebuie. Si ca totul trebuia luat “de ieri”! Despre uniforma aflasem cu cateva zile inainte, de la parintii cu copii in clase mai mari. Am avut noroc. M-am numarat printre acei putini care au aflat acest “secret”.
Nu ma plang ca nu te anunta nimeni ce ai nevoie. Din contra! Am fost frustrata pentru ca mi-a fost aproape imposibil sa aflu ce ne trebuie. Si, mai mult, pentru ca desi incerci si te straduiesti sa afli ce ai nevoie, esti constant indus in eroare. Momentul acesta se sfarseste insa cand te intalnesti cu invatatoarea. Macar atunci se clarifica totul! Iar faptul ca nimeni nu stie nimic, alergatura aceea nebuna – mereu in ultimul moment – te ajuta sa treci cu bine peste primele zile de scoala, uitand de emotiile “cat casa”! Asa am ajuns, privind in urma, sa vad partea buna a lipsei de organizare! ☺
Sedinta cu parintii este o adevarata provocare. Stiu ca cei care au trecut prin asa ceva vor zambi superior. Dar nu se uita niciodata prima data, nu-i asa?
Cum am auzit, o mana de parinti intreaba de meditatii. Vor sa inceapa din clasa intai. Da, ati citit corect. Mai mult, sunt dornici sa aiba la usa, in doar cateva saptamani, niste mici genii. Nu prididesc sa intrebe cand vor invata copiii sa citeasca fluent si nu uita sa-i recomande doamnei sa fie dura cu ei din prima saptamana!
Sunt de acord ca fiecare om stie cel mai bine ce vrea pentru copilului sau. Nu inteleg insa de ce nu pastreaza putin din tot acest entuziasm si pentru gimnaziu! Un moment la fel de important in dezvoltarea copilului dar cand, cum bine stim, mai toata lumea isi pierde elanul. Deodata, acesti parinti care vor sa-i invete cu greul pe copii inca din clasa pregatitoare, nu se mai implica. Ca un facut, nici copiii nu mai au entuziasm, iar profesorii nu mai sunt impinsi de nimeni sa-i faca genii pe elevi.
Stiu ca nu e usoara scoala. Ca fiecare are dreptul la parerea sa, dar mai stiu si ca niciodata n-au iesit generatii de genii. Asa cum nu cred ca se va intampla nici acum, cand o noua generatie a inceput clasa pregatitoare. Desi imi doresc sa am un copil care sa merga cu drag la scoala, desi vreau sa gasesc calea miraculoasa prin care sa-l determin sa fie cel mai bun, nu vreau nici sa uit ca la 6 ani este ultimul moment in care putem sa-i lasam sa mai copilareasca! Anul trece rapid si vine clasa intai cand putem sa-i “bagam” mai usor in paine, atunci cand s-au obisnuit deja cu mediul, colegii si sistemul.
Foto © Caranica Nicolae | Dreamstime.com