Normalitatea arata astazi ca un carusel. Nu stiu ce sa fac mai intai. Incep dimineata cu un to do list la care adaug mereu altceva. Rezolv contra cronometru punctele din lista, fiind in acelasi timp pe telefon si mesaje.
Cand plec la o intalnire, pana sa ies din birou, imi dau seama ca trebuie sa mai vorbesc cu un coleg. Tot atunci vine si contabila. Sunt de semnat OP-uri si mai mereu apare o urgenta cu un furnizor. In timp ce semnez, ma suna un colaborator. Raspund si vorbesc calm, desi trebuie sa plec. Altfel nu mai ajung la timp! Ca un facut, atunci suna si un prieten. Nu raspund. Imi propun sa-l sun din masina. Si mi notez, pentru ca altfel nu mai tin sirul gandurilor.
Iau geanta, o banana in fuga si, inainte sa ies, ma uit in oglinda. Sunt la fel de leoaica, dar incercanata, si par ca sunt plecata undeva departe. Ma ciupesc de obraji. “Am multa treaba. Si nu o face nimeni in locul meu. Pe cai!”. Dau ultimele indicatii si ies pe usa enumerand ce am de facut. Am de verificat cateva articole si n-am vazut pozele. “Le vad la paginare!” imi spun mergand spre masina.
“Oare au raspuns interlocutorii pentru noul proiect pe care il facem?” ma intreb si-mi propun, sa-i intreb pe colegi cum revin. “Nu mai respecta nimeni deadline-urile azi. Trebuie sa gasesc un alt sistem pentru cei care nu raspund la timp!”
Gandul imi sare apoi la rezultatele analizelor care nu mai vin. Le-am repetat pentru ca n-au iesit in parametri normali. “Nici medicii din Austria nu mai sunt ceas!”
Imi amintesc de prietenul pe care trebuie sa-l sun. Formez si observ pe fereastra cum au explodat mugurii copacilor. Masina inainteaza deja sub o bolta de frunze de un verde superb, care parca te incarca cu toata energia de care ai nevoie! E primavara.
Imi place soarele si ma bucur de razele jucause. Telefonul anunta un SMS. Si inca o intalnire de inclus cumva in program. Incepe apoi sa sune. Sunt invitata la un cocktail. N-am cum sa ajung, desi imi plac evenimentele de networking la care te poti bucura de un vin bun si o discutie cu un om inteligent.
Ajung la intalnire. Nu este una de fun. E mult de negociat si, ca de obicei, cu multe orgolii. Cu oameni care considera ca simplul fapt ca lucreaza intr-o mare companie este suficient ca sa impresioneze. Inteleg din raspunsul meu rezervat ca nu le impartasesc opinia. “Mda, e usor sa te joci pe banii companiei. Dra tot nu inteleg profesionistii care isi pastreaza functiile fara sa cunoasca domeniul in care activeaza si sa aiba rezultate!”.
Ma bucur sa vad ca macar o parte dintre interlocutori inteleg si plec spre birou. “Mi-am mai facut niste «prieteni»! Unii care vor spune cat de aroganta si imposibila sunt”. Stiu ca multi, dupa intalniri, sunt uimiti. Nu se asteapta sa le spun direct ce cred, dar m-am obisnuit. Daca vrei sa faci intr-adevar treaba, nu poti s-o faci cu oameni care nu-si inteleg jobul. Iar cel mai mare castig este sa-i intalnesti pe cei care stiu si pot sa faca o schimbare in jurul lor.
Verific telefonul. Au intrat multe emailuri. Au venit si analizele. “In sfarsit”. Intru in masina. “Macar sa stau jos inainte sa deschid mesajul. Doar am experienta!”. Nu sunt cele mai rele si, m primul moment de liniste in agitatia de peste zi. Rasufland usurata, incep sa simt cum nu mai am pic de energie. Ma simt ingenuncheata de oboseala. Respir rar incepand sa-mi organizez prioritatile si zambesc. “Sunt bine. M-am sprijinit intr-un genunchi doar pentru a-mi recapata echilibrul!”
Ajung la birou. Redactia e ca un stup. Recuperez repede tot ce-am pierdut. Colegii imi spun ce-au facut. Da, ne iese inca un proiect, schimbul de directori de marketing pentru o zi! O idee nebuneasca, despre care toti cunoscutii au zis ca n-o sa iasa, este deja pusa in miscare. Finalizam si a doua editie a Anuarului directorilor de marketing si avem raspunsuri de la invitati straini pentru evenimentele care se apropie. Un zambet victorios imi licareste din nou pe buze, iar fruntea se destinde. Mai e mult pana diseara! “Trebuie sa ajung repede acasa. Vine Nicolas si, dupa ce mancam, plecam la film si la cumparaturi.”
Urc iar in fuga in caruselul nebun care nu opreste niciodata! M-am invatat. De fapt, am invatat sa tin pasul cu ultimii ani. Totul e nou. Totul se intampla acum. Doar oamenii se schimba. Trebuie sa fii mereu la curent cu noii manageri, cu ideile si asteptarile lor. Trebuie sa demonstrezi in fiecare zi cine esti.
In fiecare zi esti doar tu si noul client! Doar tu si angajatii. Tu si taxele, si grijile si, da, era sa uit, si curierii. Parca numai cu tine trebuie sa vorbeasca cand au de livat ceva si te suna cand nu mai ai timp nici sa respiri!
Dar, asta e. Cat poti, mergi inainte. Apoi te opresti. Si da, este o alegere. Daca vrei sa realizezi ceva, asta e calea. Dar, daca faci ce-ti place, reusesti sa te umpli cu energia si euforia fiecarul “Da!” si a fiecarui proiect si zambet pe care-l determini sa apara.
Iar cand ajungi sa fii ingenunchiat, asa cum inevitabil se intampla, te ridici! Cu si mai multa inversunare si incredere ca vei muta muntii.
Foto © Victoria Shibut | Dreamstime.com