Ne confruntam, de mici, cu toate aspectele negative ale concurentei. Un coleg citeste deja cursiv sau stie mai bine tabla inmultirii. Altul este mai inalt. Nu e relevant ce se compara, important este ca te intrece. Crestem invatand sa-i uram sau sa-i desconsideram pe cei cu care impartim clasa si mai apoi domeniul de activitate.
Stim, in teorie si din carti, concurenta este buna. Dar, in practica, nu e loiala. Iti fura sansele sau iti inchide businessul. Lupta parca nu e niciodata egala. Pentru ca, ceilalti au mereu mai multe relatii, mai multa influenta, mai multe sanse.
Ajungem să traim constant cu aceste idei, adancind de multe ori ireparabil prapastia dintre noi si concurenti. Asa am ajuns sa vedem competitori care se ataca mereu si se raporteaza unii la alții. La polul opus, sunt manageri care traiesc intr-un turn in care concurenta nu se mentioneaza niciodata si nici n-au habar ce fac ceilalti, bine sau rau.
Mi s-a intamplat si mie, recunosc, sa cresc amenintata ca ma intrec ceilalti. Ca sunt mai buni si ca n-o sa-i mai ajung din urma daca nu recuperez cat de mult pot. Cand am intrat in presa, deja eram pe tabere: publicatia la care lucram si ceilalti. Niciodata impreuna, mereu unii contra altora.
Antreprenoriatul mi-a schimbat abordarea. Lupta continua pentru supravietuire m-a determinat sa fiu atenta la piata, sa am mereu un plan B, sa nu ma las cand nu iese ce mi-am propus si sa incerc din nou. Iar criza, care a cuprins si printul, mi-a aratat ca noi, concurentii, nu ne mai luptam de mult intre noi. Luptam pentru supravietuire, cautand sa fim cat mai aproape de cititor si dorind sa-i fim utili, sa-i oferim exemple si solutii.
N-am ales sa ma incui intr-un turn. Nici sa închid ochii, ci am decis sa analizez piata si sa caut sa inteleg ce facem si incotro ne indreptam. Stiu acum ca e loc pentru toti cei care construiesc. Ca, da, intotdeauna oamenii vor avea preferinte si antipatii, dar ca noi, jucatorii din printul de business, avem fiecare un model diferit de afaceri.
Dar ceea ce am invatat cel mai mult este ca nu pierd nimic daca spun ca apreciez munca lui Cristian Hostiuc si analizele Ziarului Financiar. Ca Raluca Michailov, de la Forbes, cu care am fost colega la „Ziarul Financiar“, mi-a fost alaturi la greu, sau ca Ionut Bonoiu este un om cu care am descoperit, cand ne-am cunoscut personal, ca avem mai multe lucruri in comun decat as fi crezut vreodata.
Concurenta sunt oamenii cu care alegem sa ne intrecem intr-un drum pe care fiecare dintre noi ne lasam amprenta. N-am sa pierd niciodata ceva daca spun ca imi citesc colegii concurenti si ii apreciez pentru reusitele lor sau pentru ce fel de oameni sunt. Si cred ca, daca intr-o breasla ca a noastra, in care lupta se da de ani buni pentru supravietuire, pot sa afirm ca am invatat unii de la altii, atunci, clar, concurenta este buna.
Foto © Corepics Vof | Dreamstime.com