De cand ma stiu, vad partea fumoasa a celor din jurul meu. Am capacitatea sa vad la oamenii din jur ce au mai bun. Nu mai pot sa spun ca sunt o optimista. Timpul mi-a mai temperat optimismul. Si, desi de-a lungul anilor am observat ca nu multi sunt cei care vad drept o calitate acest fel al meu de a fi, nu m-am schimbat.
Ieri am fost la spital. Cunosc prea bine sistemul medical, si desi am plecat pornita sa cer, sa vad si sa ma sigura ca totul va fi OK, doua momente mi-au facut ziua.
In timp ce asteptam, pe hol, o tanara impreuna cu mama sa ieseau din cabinet. Vorbeau despre o intrerupere de sarcina, iar medicul o intreba pe tanara ce fel de anestezie doreste. N-am auzit raspunsul si i-am pierdut din vedere, pentru ca un grup galagios, format din parinti, bunic isi frati au fost instiintati ca s-a nascut Fetita!
S-au ridicat toti, ca la comanda, sa mearga s-o vada. Nu mai puteau de fericire! I-am vazut revenind, cu fetele luminate, aplecati asupra telefoanelor ca sa vada pozele bebelusei. Una dintre matusi, o adolescenta de vreo 17 ani, a strigat gandind cu voce tare: “Este cea mai frumoasa fetita din lume!”. Se felicitau. Il pupau pe tata si asteptau fericiti s-o vada pe mama. Zambeam si eu, uitandu-ma la ei si le impartaseam bucuria!
Nu trec alte zece minute si o vad venind pe fata care dorea sa intrerupa sarcina. Mama si sora ei stateau undeva in apropierea mea. S-au ridicat uimite si au intrebat-o ce s-a intamplat. “M-am razgandit!” a spus scurt. “Cand am vazut ca vine anestezistul si a inceput sa-mi spuna care sunt complicatiile, am ales sa-l pastrez. Pregatiti-va!” a spus fata. Dupa o pauza uluitor de scurta, amandoua au zambit si imbratisat-o. “Nu esti de pe planeta asta, Maria!”, i-au spus si au plecat fericite spre iesire.
Am ramas zambind. Din nou. Stiu, eram doar un spectator, dar m-a incantat energia acestor momente si frumusetea acestor minuni!
Foto © Starblue | Dreamstime.com