A fost cea mai laborioasa editie Biz World dintre cele 7 realizate peste hotare. Am avut multe intalniri intr-un oras imens, in cea mai rece iarna din Franta ultimilor ani, dar si o dorinta nebuna sa le facem pe toate!
Era firesc, am trimis sute de emailuri pentru confirmarea interviurilor si am dat zeci de telefoane. Francezii sunt constienti de valoarea lor, de traditia si performanta pe care o impun in domeniile in care exceleaza si nu accepta usor intalniri.
Am avut insa, la randul nostru, argumente imbatabile: celelalte editii realizate pana acum (Bruxelles, Londra, SUA, Germania, Singapore, Austria) si distinctia Red Dot Design Awards pentru o revista de business. Dar am avut in special multa incapatanare si indrazneala.
Din iunie am stat, de cateva ori pe saptamana, in sedinte dedicate cu echipa de jurnalisti. Am facut liste peste liste cu companiile si oamenii pe care sa-i cautam pentru interviuri si n-am renuntat in fata niciunui refuz. Asa cum am invatat in aceasta meserie, “cand cineva te da pe usa afara, intri pe geam”.
Ne-am bucurat, e drept, de recomandari importante din partea companiilor franceze cu care colaboram in tara si am reusit sa intram in marile “imperii” frantuzesti. Am inregistrat chiar performanta sa avem si cate 5 sau 6 intalniri si interviuri in acelasi interval orar!
N-am facut niciodata atatea sedinte cu fotografii pentru a stabili prioritatea participarii la interviuri si parca la nicio o alta editie n-am ajuns mai tarziu seara in camera de hotel ca acum!
N-am reusit sa vad in aceasta saptamana mai nimic din Paris. Doamnele vor intelege cu greu: am intrat in numai doua magazine care s-au nimerit a fi la locul potrivit, in doua momente mai libere.
Indiferent la a cata editie ajungi, nu este usor sa realizezi un proiect cum este Biz World. Fiecare tara este diferita, are particularitati la care nu te gandesti cand planifici in redactie plecarea, dar fiecare in parte ne aduce satisfactie si multa bucurie. Atat colegilor mei, pe care i-am vazut incantati si radiind zi de zi, cat si mie. M-am culcat cu inima plina si zambind in fiecare seara. Este un sentiment minunat sa vezi cum, cu fiecare intalnire, cu feedback-ul colegilor si al interlocutorilor, se bifeaza planul de acasa.
Cel mai mult imi plac discutiile de seara, cand se reuneste echipa dupa inca o zi plina. Fiecare are macar cate o poveste de spus. Vorbim despre cum au decurs intalnirile, ce-a facut. In cateva cazuri, adresele au fost gresite si a fost nevoie de mult efort pentru a reusi sa ajungi la timp la interviu. In altele, interlocutorul s-a razgandit pe loc si n-a mai vrut sa faca sedinta foto, desi agrease prezenta fotografului. Unii interlocutori au fost laconici – pacat de renumele companiei. Altii au fost neasteptat de primitori si au oferit o adevarat experienta jurnalistilor.
Fiecare isi povestea ziua, dar si grijile. Asa reusim sa spulberam de fiecare data eventualele temeri si sa rezolvam situatiile care apar sau pot aparea. Am stiut continuu unii de altii si am avut si privilegiul de a intra in spatii interzise publicului larg.
Mi-a placut mult Parisul, chiar daca a fost frig asa cum doar la Biz SUA am mai prins, in urma cu cinci ani. Cel mai mult mi-a placut sa monitorizez intalnirile si sa vad, ca dintr-un turn de control, ca avem in paralel in anumite zile interviuri in 4 orase din Franta si oameni peste tot prin Paris. Ai mei. Colegii mei!
Foto © Xantana | Dreamstime.com