In marile companii, nationale sau multinationale, care isi desfasoara activitatea intr-un sistem bine definit, fiecare angajat stie exact ce are de facut. In general, aproape nimeni nu face mai mult si cu siguranta nu face altceva. Nici nu este lasat si nici nu vrea, spiritul antreprenorial al angajatilor nefiind de regula incurajat in acest sistem.
In aceste companii, rutina de zi cu zi si-a pus puternic amprenta pe modul de lucru si, desi la origine erau companii care au inovat si au dezvoltat in jurul lor mediul de afaceri, in urma dezvoltarii si impamantenirii normelor de lucru, compania a devenit inflexibila. Nu mai inoveaza si nici nu se mai poate adapta cu usurinta la piata.
Acesta este motivul pentru care de multe ori, in goana dupa indeplinirea targetului si buna desfasurare a normelor de functionare, compania a uitat sa inoveze si sa mai fie atenta la nevoile clientilor. Asa ajung marile companii sa fie “elefanti”. Ultimii ani au demonstrat ca in criza multe dintre marile companii nu pot face fata schimbarilor de la o zi la alta si incremenesc. Au aratat ca elefantii nu pot dansa.
Care sunt motivele care le determina sa nu se mai poata adapta la ritmul timpurilor? Sergiu Negut, partener in Wanted – Transformation Consultancy si Associate Dean la Maastricht School of Management Romania, le-a identificat si prezentat la Zilele Biz:
Strategia este minunata si facuta de oameni destepti
Atat de destepti sau de bine platiti, incat devine imposibil de schimbat, chiar daca realitatea din teren o contrazice. Cu atat mai mult intr-o multinationala pentru o piata marginala cum e Romania. Companiile petrec luni de zile pentru a gandi strategii complexe si de multe ori ajung in situatii de criza cand nu au resurse, autoritate sau aliniere pentru o regandire a strategiei.
Planul cincinal este o fantasma in Excel
Comunismul a murit si odata cu el si planurile cincinale. Indiferent in ce business lucrati, va invit sa va uitati cu cinci ani in urma la ce prognoze faceati. De cele mai multe ori businessul s-a schimbat radical, sau sunteti in alt business, iar in cel mai fericit caz doar cifrele sunt cu totul altele. Stie cineva astazi ce va face in noiembrie 2018? Oricat de mult vrei sa faci un plan si sa estimezi azi ce se va intampla in urmatorii 5 ani, trebuie sa iei in calcul cruda realitate. Pe termen lung nu se poate face un plan. Iar daca il faci si incercire sa te tii cu dintii de el, iese rau.
Un CEO serios este ocupat sa conduca business-ul
Echipa de top management si CEO lucreaza la foc continuu ca sa se asigure ca se indeplinesc cifrele promise pentru a supravietui si promova ca manageri si pentru a-si incasa bonusul. Asta inseamna cel putin 80% focus pe businessul traditional. Iar managerii sunt oameni destepti si ocupati, care stiu regula lui 80/20 asa ca intotdeauna acorda o atentie mult mai mica proiectelor inovatoare, pentru ca acestea nu fac diferenta in cifre
Resursele se aloca la rand, cum se cade
Daca un manager a terminat un proiect si in lista sunt alte proiecte care asteapta, acestea sunt distribuite celui care este liber. Iar liberi sunt fie managerii vechi, care au fost performanti in joburi proaspat desfiintate si care nu au nimic in comun cu inovatia sau tineri promitatori, care rareori reusesc sa mobilizeze resurse in companie. Echipa este astfel aleasa arbitrar si sansele de reusita sunt destul de mici din start, iar pentru resursele materiale, disponibilitatea bate bunul simt.
Business-ul nu este o democratie. Cu toate astea …
Stiti ce este o camila? Un cal desenat de un comitet. Companiile trebuie sa satisfaca un mare numar de stakeholderi interni, cu mici compromisuri pentru fiecare. De multe ori, compromisurile se aduna si calul iese mai cocosat, camila daca ai noroc si gloaba daca n-ai. In plus, complianta cu regulile interne ale companiei impune alocarea de resurse supradimensionate, pentru ca, nu-i asa, chiar daca multinationala s-a apucat sa faca doar o shaormerie, tot trebuie sa aiba ERP si CRM
Mai bine masuram gresit, decat de loc.
Business-ul trebuie musai masurat. Nu conteaza ca e nou, si ca situatia din teren nu mai seamana cu cea din business plan, noi masuram in continuare in raport cu planul. Nu de putine ori, din aceste motive se renunta la anumite proiecte, desi ele sunt viabile si pot avea rezultate sau se stabileste o alta strategie, irelevanta pentru proiect si situatia pietei.
Ne place inovatia in declaratii, dar la serviciu facem doar ce stim.
Cu cat un proiect seamana mai putin cu ce stie businessul sa faca, cu atat sansele ca el sa fie implementat, masurat recompensat pe o grila gresita e mai mare. In plus, companiile mari nu stiu sa faca proiecte mici. Asa ca o dau sistematic de gard.
Mai exista speranta? Sigur ca da, antreprenoriatul corporatist (zis si intraprenoriat) in care companiile incubeaza start-upuri care functioneaza dupa reguli proprii de start-up. Dar e nevoie de enorm de mult know how pentru a face elefantul sa danseze.
2 comentarii
Buna ziua,
In cartea sa “Even Elephants Can Dance” Lou Gasner a aratat maniera in care o mare corporatie poate ajunge sa se schimbe din radacini, sa “danseze”. Din aceasta perspectiva, titul articolului este putin nepotrivit.
Multumesc, Patricia
Frumuseta este ca stim cu totii ca exista multe variante prin care elefantii pot dansa dar, stim le fel cat de rar aceste variante se pun in practica:(