Invata sa visezi fara sa te ingradeasca ceva!

N-as vrea sa mai am 20 de ani din nou. Si nici n-as intoarce timpul sa repet ceva. Chiar cu mintea de acum. Sunt OK. Am avut aceasta reactie si acest sentiment de mai multe ori in discutiile din ultima vreme. Si, mai mult ca oricand in seara asta de miercuri, dupa ce am terminat de pregatit tot ce era de facut pentru tabara care incepe maine. Am stat alaturi de prieteni si colegi la o masa prelungita pana in miez de noapte. Am vorbit, am ras si am sporovait in voie. Fetele despre baieti, baietii despre fete, toti despre viata si despre noi. Ne-am facut incalzirea pentru maine (adica azi), cand vor veni o multime de oamenii la Paraul Rece.

Privid pe fereastra la peisajul de poveste al iernii, am avut din nou acelasi gand. N-as schimba nimic. Sunt OK cu mine si ma simt bine. Ma simt bine cu mine! N-am fost niciodata slaba. N-am avut nici 1.80. N-am fost nici unul dintre cei privilegiati sau genul de fata care-ti ia respiratia. Desi, pentru cineva, stiu sigur ca am fost!:) Am putut insa mereu sa ma bucur de moment. De ce am si de ce se intampla. Am vazut totul in jur sub forma de posibilitati si am indraznit sa fac ce simt.

M-am razvratit ori de cate ori ceva nu era corect si ma bucur ca am facut-o. Mi-am demonstrat ce fel de om sunt si am reusit asa sa-mi aleg prietenii. Am invatat ca in viata important este sa te culci linistit seara si sa nu regreti ca n-ai incercat. Sunt, asa cum pot spune cei care ma stiu, un om dintr-o bucata. Si desi am pierdut mult invatand sa fiu diplomata abia tarziu, tot nu regret prea multe.

Sunt multumita si impacata cu mine. Si e linistititor. Stau in varful patului, cu laptopul in brate si un peisaj mirific in fata ferestrei, si ma gandesc acasa. La iubitii mei baieti, la echipa din redactie si la prietenii mei, putini, pe care astept sa-i reintalnesc in frumoasa luna care va incepe si se anunta linistita.

E atat de bine sa fii bine cu tine. Si sa poti sa visezi fara sa te ingradeasca ceva. Imi place acest sentiment de libertate. De liniste. Acest moment unic in care nu mai am asteptari si dorinte. Stiu ca va trece si ca imediat o multime de “avioane” vor incepe sa circule in mintea mea. Iar multe dintre ele vor deveni planuri si targeturi pentru viitorul apropiat.

Stiu ca asa se fac lucrurile, visand frumos. Visand la imposibil. Asa ajungi sa avansezi, sa fii mai bun. Visand, incepi sa vrei mai mult. Ma caracterizeza un optimism molipsitor. Un zambet mare, pornit din inima, care se vede pe toata fata. Imi place sa vad partea plina a paharului si ce bun in jur. Oamenii frumosi si natura, gandurile, ideile si acel viitor care stiu ca va fi asa cum il voi face cu tot ce pot si am mai bun.