Nu s-au schimbat lucrurile cum ne-am asteptat. Nu am avansat, asa cum credeam. Oamenii sunt in continuare la fel de afectati de realitatea imediata, de grijile si problemele lor.
Nici nu suntem educati sa vedem binele public. Nu avem curajul nici macar sa vorbim cu un om bolnav, pentru ca, desi ne-am dori sa facem ceva, nu ne mai permitem sa ne impovaram cu grijile lui.
Nu, categoric nu suntem mai buni ca acum trei ani, cand a avut loc tragedia de la Colectiv. Suntem doar mai constienti ca noi, doar noi singuri suntem responsabili de viata noastra. Si ca, realitatea o arata, lucrurile nu se vor schimba peste noapte.
Iar daca pana acum am crezut multa, multa vreme ca suntem un popor de oi, care fac cum li se spune, macar acum, dupa referendum, s-a vazut clar: nu ne mai pasa de recomandari. Nu ne mai este frica de amenintari. Am ajuns imuni. Imuni la ce ne spune seful, preotul sau vecinul. Facem doar ce credem ca ne e mai bine. Ne inchidem in noi si in grupul nostru de prieteni sau in familie si ajungem sa fim un organism din celule separate.
Daca e bine sau rau, vom vedea, viitorul ne va arata. Impasibilitatea aceasta generalizata lasa insa mult loc frumos celor care, jos palaria pentru ei, reusesc sa demonstreze ca sunt inovatori, ca sunt creatori, campioni sau ca nu uita sa-si ajute semenii.
Fiecare om care face un pas pentru a schimba ceva in bine in viata celor din jur este observat si asta conteaza! Pe acesti oameni i-am vazut eu cel mai mult in ultima vreme. La ei m-am uitat. Nu la politicienii sau liderii de business ori religiosi care au aratat ca nu sunt capabili sa faca ceva bun. Si, desi poate parea ca aleg sa ma uit doar in directia pe care o vreau, cred ca sunt mai castigata vazandu-i si dorind sa-i cunosc, sa ma implic si eu si sa fac ceva mai mult. Imi este mai bine asa, decat sa ma intristrez, sa ma frustrez sau sa intru in depresie, decat sa ma gandesc continuu ca vreau sa plec sau ca n-am nicio sansa in tara aceasta.
Foto © Fcscafeine| Dreamstime.com