marta usurelu

Binele cu adevarat mare

Intalnesc cel mai des doua categorii de oameni. Cei norocosi, care n-au ajuns la spital, si cei care trec sau au trecut prin adevarate cosmaruri. Nu ma numar printre primii, din contra, am multe experiente si stiu ca ai nevoie de sansa ca sa gasesti un medic bun, cum este sa cumperi fiecare medicament si cu cate vine la pachet experienta intr-un spital.

Ceea ce m-a uimit de fiecare data cand am trecut printr-o interventie chirurgicala este ca, desi gasesti, dupa multe recomandari si cautari, un medic bun, desi incerci sa afli tot ce trebuie sa faci, cum sa procedezi, cui sa te adresezi si mai ales cum, tot ajungi in situatii care te lasa fara cuvinte.

Trebuia sa intru intr-o operatie care se anunta lunga si grea. Am avut o tumora in plamanul drept, genul de tumora situata aproape de inima la care medicii nu prea doreau sa intervina. Dupa saptamani bune de cautari si analize, de intalniri cu medici recomandati si momente de panica, cand ti se spune in fata ca e grav sau ca n-ai sanse, am gasit un medic care mi-a spus calm: “Nu are rost sa ne dam cu parerea. Trebuie sa vad ce e acolo si apoi decidem. Oricum, operatia trebuie facuta.”

A fost cea mai buna reactie din partea medicilor cu care discutasem. Am facut analize, am facut ecografii, dar si variante de ce s-ar putea intampla: daca e nevoie, vom scoate tot plamanul. “Te vei trezi greu, cu tot sistemul respirator schimbat si va fi dificil sa respiri.” Trebuia sa fiu constienta si sa incerc sa respir. Sa nu ma panichez.

Mi s-a mai explicat si ca in functie de ce fel de tumora este, va trebui operat si in jur. Am aflat, pe scurt, mult mai multe detalii decat as fi vrut si m-am pregatit sufleteste pentru interventie cumparand si toata lista de medicamente necesara inainte de operatie si chemand sa doneze sange, cu o zi inainte de operatie, mai mult de 10 prieteni. Era o regula nescrisa. Altfel, nu intram in operatie.

In dimineata interventiei, cu inima in dinti, am plecat spre blocul operator. Mi-am zambit cu ceilalti bolnavi de pe palier, am luat-o pe scari, ca sa simt ca imi fac curaj. Mi-am amintit ca am uitat sa cumpar branula si am pornit inapoi spre salon.

Sunt acele momente in care uiti sa-ti mai fie teama. Ma gandeam pe cine sun, ce fac, de unde iau branula si repede, pentru ca trebuia sa revin rapid! Cristi ma astepta in salon. L-am luat si pe el prin surprindere: “N-am cumparat branula. Du-te la farmacie!”
Nici n-am reusit sa termin, o colega din salon a spus ca are o branula si ca mi-o da mie. A fost momentul in care am simtit ca s-au aliniat toate planetele! Am luat-o si i-am multumit cu recunostinta. In zece minute ma intorceam in blocul operator.

Niciun gest frumos, oricat de mic, nu trece neobservat

Operatia a fost lunga. M-am trezit speriata, dar constientizand ca pot sa respir. In subconstient, nu uitasem ce trebuie sa fac. Am adormit apoi imediat, iar cand m-am trezit am trecut prin cea mai traumatizanta noapte din cate am avut. Durerea si starea generala de rau ma copleseau. Am rugat o asistenta sa-mi faca calmante. Degeba, parca n-avea nimic efect. Ma simteam din ce in ce mai rau. Am rugat atunci asistenta sa-mi faca un somnifer. Nu mai stiu cat a durat, dar intr-un final am adormit. Cand m-am trezit, era dimineata si durerea era mai suportabila. Eram la terapie intensiva si accesul vizitatorilor era interzis.

Mi-ar fi placut sa-i pot avea pe cei dragi alaturi… Dupa inca o zi, am revenit in salon si apoi, o spun cu mare mandrie, dupa doar o saptamana am cerut sa ma externez. Am avut cel mai bun doctor, care, pe langa operatia perfecta, m-a si inteles si mi-a dat voie sa merg acasa. Mai mult, m-a indemnat sa ma ridic si sa merg din prima zi in salon, desi pe langa operatia principala aveam 2 tuburi de dren pe care trebuia sa le tin sa nu se miste, pentru ca durea enorm fiecare miscare.

Da, vointa puternica te ajuta in astfel de momente, dar cel mai mult apreciezi caldura si ajutorul celor din jur. Ele te bucura cu adevarat. N-am uitat nici acum gestul colegei de salon si nici cat de important este ajutorul pe care ti-l ofera cei din jur.

Daca vrem sa ni se intample lucruri bune, trebuie sa facem si noi, la randul nostru, fapte bune. Este ceva ce se invata. Nu avem aceasta educatie. Din contra, suntem obisnuiti sa asteptam sau sa avem pretentia sa ni se dea. Nu stiu cum am ajuns asa. Stiu insa ca noi trebuie sa schimbam mentalitatea si obiceiurile celor din jur. Noi. Nu o va face altcineva. Si, partea buna, am mai vazut ca majoritatea oamenilor reactioneaza frumos cand le spui ca pot face si ei un gest. Pentru ca niciun gest mic, oricat de mic, nu trece neobservat. Si bucuria pe care o aduce este incredibil de mare.

Este acel pas mic cu care pornim la drum, dar care de fapt schimba totul in jurul nostru. Celor care cred in continuare ca nu se face primavara cu o floare vin si le spun ca suntem mai multi cei care vrem o tara mai buna si oameni mai buni in jurul nostru. Si salut cu entuziasm campania “200 de fapte mici in fiecare luna” pe care compania HARTMANN a pornit-o in Romania.

Din septembrie si pana la sfarsitul lunii decembrie, compania va face 200 de fapte bune pe luna. Mai exact, va dona produse HARTMANN prin patru mari fundatii, pentru patru categorii sociale aflate in situatii de vulnerabilitate: bolnavi cu rani cronice, varstnici, persoane cu oameni dragi internati in spitale si copii bolnavi din familii defavorizate .

Dintre aceste patru categorii am ales sa scriu despre implicarea HARTMANN in programele pentru persoane cu oameni dragi internati in spitale si voi mai scrie, in decembrie, despre donatiile pentru copii bolnavi din familii defavorizate.

Fa si tu o fapta buna. Cat de mica poti. Fiecare ban conteaza. Fiecare gest. Intra pe faptemici.ro, la sectiunea “Tu ce faci?” si lasa-te inspirat sa ajuti! Aici, exista o sectiune dedicata listarii de exemple de fapte mici pe care le putem face fiecare dintre noi, pentru oameni aflati in situatii vulnerabile. Nu sta pe ganduri. Nu intoarce privirea in alta parte. Intra acum si fa un gest mic. O sa te simti tu mai bine si o sa vezi cat de mult o sa conteze sa te ajute si pe tine cineva la nevoie!

Despre compania HARTMANN
HARTMANN este cel mai vechi producator german de materiale de pansare si compania care a introdus primul pansament antiseptic, care a schimbat istoria medicinei.
De 200 de ani, echipa HARTMANN crede in puterea faptelor mici care construiesc binele cu adevarat mare. Compania inoveaza in domeniul medical, oferind solutii avansate pentru tratamentul ranilor, aparatura pentru diagnostic la domiciliu, produse pentru incontinenta sau prevenirea riscurilor in sala de operatii.

In luna noiembrie HARTMANN face donatii prin Asociatia Daruieste Viata catre spitale partenere, oferind pachete de vizita, halate si masti, pentru 10.000 de vizite.

Comentează

Share article:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pinterest
Share on print
Share on email