Nu renunta sa visezi

Cand eram mica, toti prietenii si colegii spuneau ca vor sa fie doctori sau avocati cand se fac mari. Asa era moda atunci. Eu voiam sa fiu arheolog. Si multi radeau de mine. Mai tarziu, cand am mai crescut, am vrut sa devin profesoara de istorie sau filosofie. A venit apoi si vremea in care am inceput sa vorbim despre alte dorinte. Fetele voiau sa se marite cu un “print” cu supervila. Sau masina. Altii spuneau ca vor o casa la munte sau la mare… Cam asa erau dorintele cand eram noi adolescenti. Idei neinspirate, de anii ’80!

Eu mi-am dorit mereu sa am casa mea. Si sa calatoresc. Am stat cu chirie multa vreme si toti cei care ma stiu au trait alaturi de mine putin din agitatia permanenta pentru a-mi cumpara casa. Era idealul. Acel maxim care avea sa-mi aduca fericirea si implinirea dorintelor. Am reusit la 27 de ani sa-mi cumpar, prin credit ipotecar, casa mult dorita. Si am fost fericita. Peste asteptari. Am zugravit-o, partial, cu mana mea. Am facut in ea un loc cald, care sa-mi placa, si in care frigiderul are mereu inghetata.

Dupa implinirea primei dorinte, au inceput sa se indeplineasca si visele de calatorie. Am avut marea sansa de a intalni o serie de oameni care m-au ajutat sa apreciez calatoriile ca pe niste experiente. Am invatat, de-a lungul timpului, ca importante sunt descoperirile, capacitatea de a trai clipa, de a profita de experientele fiecarei destinatii. Dar, mai ales, sa nu aman lucrurile. Nu stii daca mai ajungi sa le faci. De-as avea un banut pentru toate datile in care am spus ca revin sa-mi cumpar ceva! Sau ca mananc prajitura care mi-a atras privirea si m-a facut sa ma opresc langa vitrina.

Viata e scurta si, asa cum frumos arata o reclama de acum cativa ani, la batranete, cand o sa-ti cumperi in sfarsit motocicleta mult dorita, n-o sa mai poti merge cu ea. Exista un timp pentru orice. Nu trebuie sa uitam sa avem dorinte. Nu renunta la aspiratii, chiar daca poate multe nu vor fi atinse. Nu renunta sa visezi cu ochii deschisi. Pentru ca altfel risti sa ajungi ca multi dintre oamenii din jurul tau care nu mai au nicio dorinta.

Nu renunta la vise. Ele te fac cine esti. Si nu stiu cum, nu pot sa explic, cand visezi, cand incepi sa te gandesti la ceva si actionezi, ceva se organizeaza si incepe sa aduca mai aproape de tine ce-ti doresti. Mie asa mi se intampla. Cand incep sa ma gandesc la o destinatie de vacanta, simt ca sunt cu un pas mai aproape de ea. Si, daca se intreaba cineva ce dorinta am, sunt consecventa: vreau sa vad cat mai multe locuri de pe acest pamant, alaturi de baietii mei dragi.