Aceasta nu este o o poveste. Este o intamplare reala care m-a incantat si de care mi-am amintit in aceasta dimineata. Eram cu mama pe holul unul spital din Bucuresti. Se interna pentru o operatie si stateam cu ea sa-i ridic moralul.
Langa noi era o doamna cu o fata in jur de 20 de ani. Vorbeau incet, dar auzeam tot ce spuneau. Erau ingrijorate. Cineva intrase in operatie. Se gandeau cum va reactiona si se incurajau una pe alta ca asa e cel mai bine.
Am inteles, din ce vorbeau, ca in operatie era cealalta fata a doamnei, care facea o intrerupere de sarcina. Luase decizia greu si venisera toate trei la spital in acea dimineata. Deodata, din blocul operator au iesit o tanara cu perfuzia la mana si un doctor care o tinea de dupa umeri.
“Mergem acasa!” a spus fata. Mama si sora erau incremenite. Se uitau si nu mai aveau cuvinte sa spuna ceva. Doctorul, pe care mi-am dat seama ca il cunosteau din cum vorbeau, i-a spus ca ii scoate perfuzia imediat.
“Unde stam noi mai incape si el, nu?”, a intrebat razand fata. “M-am razgandit! Hai acasa!” Mama plangea. Eu zambeam cu gura pana la urechi si ascultam discutia parca eram din familie. “Esti sigura ca asta vrei?” a intrebat-o sora ei. “Da!”.
Poate, pentru multi, nu este ceva special, dar si eu plageam. Ma uitam la ele si, desi radeam, lacrimi uriase mi se rostogoleau pe obraji. M-au vazut intr-un tarziu. Se vedea pe fata mea ca auzisem toata discuta. Au inceput sa rada toate trei.
“Hai acasa, mama!”, a zis fata, si au plecat spre cabinetul doctorului vorbind tare si razand. O stare frumoasa, de bine a ramas in urma lor. Nu stiu de ce, dar astazi mi-am amintit de ele si de aceasta imtamplare. Copilul cred ca s-a nascut deja si stiu ca este unul norocos!
Foto © Oocoskun | Dreamstime.com