Ma pregatesc sa plec in tabara. Merg la a noua editie a Social Media Summer Camp, cu multe asteptari, idei si cu foarte mult drag! Stiu ca voi reintalni prieteni dragi, oameni care ne sunt alaturi, unii de la prima editie, dar cu mare nerabdare astept sa descopar cine sunt cei nou veniti!
Mi s-a spus, vorbind despre tabara, ca suna impresionant ca suntem la a 9-a editie. Sunt de acord, dar putini isi dau seama cat am lucrat pentru a pastra viu, peste ani, interesul pietei si al participantilor pentru un eveniment. Daca la inceput pornesti cu mult entuziasm si cu focus pe concept, oricat de multe idei si planuri ai avea nu poti sa nu te gandesti la ce-ai putea sa aduci nou data viitoare si intri inevitabil intr-o cursa lunga, plina cu temeri legate de cum poti atrage atentia profesionistilor din piata pentru evenimentul tau.
Am trecut prin toate aceste etape si am cautat sa aducem la fiecare urmatoare editie vorbitori si teme care sa pastreze aprinsa flacara taberei. Dar cu mare surpindere si incantare pot sa va destainui ca abia dupa editia a 5-a si a 6-a am inceput sa intelegem ca participantii detin de fapt magia acestui eveniment.
Magia comunicarii reale
Pe langa ideile si subiectele pe care le aducem in discutie, invitatii si surprizele pe care le gandim, spiritul taberei este de fapt detinut de cei 80 de participanti care reusesc sa devina in doar patru zile prieteni, camarazi si colegi, un grup compact cu un soi greu de explicat de apartenenta pe care care cei care n-au fost la Paraul Rece nu o pot intelege.
Suna greu de crezut si da, stiu ca pare exagerata ideea taberei care leaga prietenii, dar acesta este efectul pe care-l traim de fiecare data la Paraul Rece. Doar prin acest mod unic de conectare reusim sa vorbim real, simplu si direct, fara menajamente si PR gratuit, despre cum comunicam si cum ar trebui s-o facem, despre ce e gresit si cum putem scapa de limbajul de lemn, despre strategiile care functioneaza si modul in care poti avea rezultate.
Ma bucura de fiecare data feedbackul venit din companii, care pot demonstra cu rezultate, ca tabara a reusit sa le schimbe comunicarea si strategia de vanzari si pozitionare, dar stiu acum, dupa opt editii, ca zilele si serile in care ne amintim cum suntem, cum eram si ce ne place, sunt motivul care ne-a determinat sa schimbam si in viata profesionala lucrurile. Acesta este de fapt marele secret, uimitorul declic de la Paraul Rece.
Declicul de la Paraul Rece
Ajungi ingandurat joi, rememorand telefoanele, mesajele si prezentarile pe care trebuie sa le finalizezi pentru luni. Cunosti un grup nou de oameni cu care, la prima vedere, nu ai prea multe in comun. Te uiti uimit la bisericutele de oameni mult prea entuziasti, nu intelegi ce se intampla si speri sa treaca cat mai repede acest eveniment la care te-a trimis compania.
Dar ideile dezbatute nu-ti dau pace. Te determina sa intervii, iar franchetea si curajul nebun cu care toata lumea spune pe bune ce gandeste te uimeste si-ti trezeste curiozitatea. Te fac sa vrei sa asculti mai mult, sa intrebi si sa admiri oamenii care spun la microfon “Da, am gresit”, “Am investit toti banii intr-o campanie gresita”, “Clientului nu-i pasa de brandul tau”, “Planul de marketing este prost”, “Am inteles ca nu stim ce vrem si nu ne cunoastem consumatorul”, “Nimeni nu ne spune ce trebuie sa facem!”.
Si atunci intelegi ca suntem toti in cautarea Graalului si ca fiecare o face actionand si gresind sau inregistrand rezultate, unele bune, din greseala, altele datorita unei strategii bine identificate. Si incepi sa admiri curajul unui coleg. Sa vrei sa vorbesti mai mult cu altul, sa intrebi pe cineva cum a facut intr-o situatie similara cu a ta si, uite asa, pornesti discutii, incepi relatii si arunci idei care cresc usor si frumos, asemeni unui bulgare de zapada.
Momentul brief-urilor este liantul final. Dupa ce lucrezi cot la cot cu oameni de marketing, comunicare, branding sau antreprenori si bloggeri, intelegi asteptarile si intrebarile celorlalti si iti vin idei. Incep sa vezi situatia “din avion” si sa poti sa te raportezi la realitatea de la tine de la birou cu alti ochi.
“Nu mai stiu ce-mi place!”
Dupa o seara si inca o seara lunga, de dezbateri, langa un Staropramen sau un Jack, langa parjoale moldovenesti sau in jurul protapului, iti faci prieteni noi si iti amintesti de momentele in care te distrezi facand ce-ti place. Iti amintesti atunci cat de mult te distrai si-ti placea sa “pierzi” vremea vorbind despre nimic si toate, sau cantand in jurul unei chitare.
La fel mi-am dat seama si eu, alaturi de prietenii de tabara, cat de mult imi iau in serios viata, cu grijile si problemele ei. Cat de mult uitam sa ma bucur de momentele de liniste si relaxare, de o petrecere si o gluma buna, de o discutie frumoasa cu multe idei sau pur si simplu de o petrecere buna.
“Am uitat sa ne distram. Nici nu mai stiu ce-mi place” imi spun inevitabil la fiecare tabara participantii. Ii inteleg, pentru ca la fel am gandit si eu cu cateva editii in urma, uitandu-ma la cat de usor se distrau unii dintre invitati.
Nu uita sa te distrezi
Pentru toate aceste motive astept cu si mai multa nerabdare tabara. Stiu ca va fi coplesitor si imi va necesita toata grija si atentia, dar mai stiu si ca ma voi distra. Ca este una dintre cel mai frumoase petreceri din an!
De ce? Pentru ca in cursa nebuna din fiecare zi uiti de tine si te obisnuiesti sa fii doar obosit. Asa ajungi sa te transformi intr-unul dintre oamenii tristi si fara speranta, asa cum ti-ai jurat ca nu vei ajunge.
Partea buna este ca depinde doar de tine sa nu ajungi asa! Cum? Nu uita sa traiesti. Sa te distrezi si sa fii amuzant. Aminteste-ti, daca ai prieteni nu este nicio tragedie daca gresesti spunand adevarul. Prietenii te ajuta sa intelegi ce nu e bine si cum poti face lucrurile mai bine, iar in tabara ajungi sa cunosti puterea networkingului, dar mai ales importanta validarii ideilor tale cu oameni care nu trebuie sa-ti spuna “Da”, sa te perie sau sa fie impotriva ta.
Foto © Rawpixelimages | Dreamstime.com