Tocmai cand anul a inceput bine si continua, pentru prima data in ultima perioada, cu o crestere constanta pe toate domeniile, incep si vocile care anunta o noua criza. La fel ca in 2009, multi se tem de o criza, altii refuza sa creada ca s-ar putea intampla iar asa ceva si enumara zeci de motive pentru care nu va mai veni.
Recunosc, frustrarea a fost primul sentiment care m-a cuprins cand am vazut primele comentarii ale analistilor. Numai ca am primit-o cu multa incapatanare si m-a repus automat in pozitie de lupta.
Nu mai vreau inca o criza. Nimeni altcineva nu vrea. A durat prea mult ultima. Ne-a chinuit si ne-a epuizat aproape toate resursele. Dar stiu ca nu e dupa noi. Si ca cea mai mare problema, in cazul in care va fi sa vina, este la nivel de moral.
Psihic nu cred ca mai putem. Nu mai putem vedea din nou cum cad, pe capete, companii, oameni si proiecte, cum totul se restrange se blocheaza, inca cativa ani de zile.
In acelasi timp, rational, stiu ca cei care au rezistat in ultimii ani sunt pregatiti. Ca pana la urma, criza ne-a impus un ritm si o strategie care ne-a dezvoltat abilitatile de manageri si leaderi, dar si ca stresul, incrancenarea si neputinta cu care am luptat in ultimii ani ne-au costat multi ani din viata.
Oricat de multa incredere am avea in economia noastra, care creste constant, oricat de mult am spune ca nu ne influenteaza atat de mult China, faptul ca economia globala da semne de slabiciune ar trebui sa ne puna pe ganduri. Dar si sa ne atentioneze sa nu uitam ca trebuie sa fim fairplay in business, cu gandul la cum putem proteja mai bine si construi sustenabil ziua de maine. Cu mai multa viziune pe termen lung si cu accent pe valoare.
Foto © Kheng Ho Toh | Dreamstime.com