Nu-mi place cand, intr-o colaborare, partenerul de discutii imi spune ca ma ajuta. Ne intalnim, stabilim cum colaboram, ce face unul si ce face celalalt si, deodata, in discutii apare: “Da, nu-i nicio problema. Te ajut.”
Stiu ca de multe ori este un tic. Ca in alte multe ocazii nu este spus intentionat. Cu toate acestea, exista mentalitatea ca ceea ce faci pentru mine, clientul tau, este un ajutor. De cealalta parte, ce fac eu pentru tine este imperativ. Sa fim intelesi, nu vorbesc de parteneriate verbale sau de prietenie, ci de relatii contractuale.
Discutiile multe, disponibilitatea de a ma ajuta ma determina imediat sa ma astept la ceva rau si sa ma retrag. Nu-mi place acest comportament. Arata ca nu am invatat sa fim profesionisti. Nu am invatat sa ne comportam normal. Continuam cu exagerarile: “Te ajut!” Si apoi venim cu explicatii precum “Asa se intampla! Am vrut sa va ajut dar am avut o urgenta.” sau, cel mai rau, “Nu se poate de fapt ce-am stabilit si semnat. Dar te ajut. Am gasit o idee!”
Sa nu credeti ca vreau sa-i descurajez pe cei care vin cu solutii. Din contra, ii apreciez, dar numai pe cei care vin cu solutii reale. Nu-mi plac cei care nu-si cunosc meseria si mai si comenteaza. Pe cei care nu-si respecta contractele si interlocutorii.
A trecut momentul in care se faceau intelegeri pe genunchi, in care improvizai putin si mergea. Suntem in stadiul in care nu se mai poate sa faci “nefacute”. Oamenii stiu exact ce vor, ce au nevoie si nu mai au timp! Nu mai vor discutii inutile, promisiuni sau contracte nerespectate, servicii sau angajati slabi. Cand platesti pentru ceva, astepti sa primesti ce-ai cerut. Nimic altceva.
Nu-mi spune asadar ca ma ajuti. N-am nevoie de ajutorul tau. Fa-ti doar treaba. Doar pe acest criteriu am sa revin sau am sa te recomand.
Foto © Microworks | Dreamstime.com