Am stat de vorba intr-o seara, la intalnirea jurnalistilor prezenti la Roland Garros, cu ziaristi din Polonia, Olanda, Franta si Croatia. Polonezul fusese de multe ori in Romania si-mi spunea cat de mult ii place la Cluj si la Oradea. Ca a fost in Delta Dunarii si ca Sinaia i se pare o statiune foarte frumoasa!
Il ascultam incantata si mirata in acelasi timp. I-am recomandat rezervata cateva alte locuri, mai frumoase din punctul meu de vedere si, sincer, ma gandeam, in timp ce-mi povestea cat de mult ii place Sinaia, daca glumeste sau nu.
A intrat in vorba apoi jurnalista din Amsterdam. A spus ca a auzit multe lucruri frumoase despre Romania si ca tara noastra este pe lista ei de vacanta. Polonezul a intrebat-o, cand a aflat ca este din Olanda, de ce nu-i rasar lalelele. Lalelele negre pe care le-a cumparat cu mare incantare din piata de flori din Amsterdam.
“Lalele! Nu vreau sa aud de lalele!” a exclamat fata. “Toata lumea cand aude de Amsterdam vorbeste numai de lalele. Este o chestie strict pentru turisti. Sunt atatea lucruri frumoase la noi si toata lumea vorbeste doar de lalele!”. Pana sa completam, toti din grup, ca n-au fost plantate in perioada corespunzatoare (se pare ca toti stiam raspunsul), cineva i-a spus croatului cat de mult i-a placut vacanta petrecuta in Croatia.
A urmat o alta reactie de mirare: “Da, chiar ti-a placut?”. Toti am sarit atunci sa-i spunem cat de frumoasa este Croatia. Ne asculta zambind incurcat. I-am recunoscut senzatia. Nu stia daca vorbim serios sau nu. Polonezul i-a spus ca nu exista nici in Spania si Portugalia locuri mai frumoase. Ca au adevarate comori pe care oamenii ar trebui sa le aprecieze mai mult.
A enumerat inca o data Romania intre tarile care ascund astfel de comori. Toti confirmau. N-am putut sa nu observ cum fiecare dintre noi aveam o parere mai buna despre alte tari si nu eram niciunul pornit sa ne laudam propria tara.
Continuand sirul destinatiilor care ascund comori, polonezul a spus ca a vizitat vara trecuta Belarusul si ca i-a placut foarte mult. Il ascultam in liniste. Nu era niciun reprezentant din Belarus sa-l contrazica sau sa completeze!
Desi eram prinsi in discutie, n-am putut sa nu ma gandesc ca mereu vedem locuri mai frumoase in alta parte decat acasa. Ca ne-am obisnuit sa credem ca nu avem nimic frumos in tara. Ca ne plangem si ca nu mai vedem ce e al nostru si suntem convinsi ca la noi e cel mai rau. Ca nu mai avem nicio sansa.
Nu cred ca este asa! Si nici macar nu suntem singurii care nu cred in ce au. Avem nevoie de educatie si de putin timp. Avem nevoie sa ne deschida cineva ochii ca sa privim mai atent in jur. Poate asa o sa vedem si noi frumusetea pe care toata lumea o gaseste si o admira in Romania, inainte sa plecam sau sa aruncam cu cuvinte urate.
Foto © Aleksandar Todorovic | Dreamstime.com