marta usurelu

Trei mituri ale pandemiei si o speranta

Desi am ajuns de luni bune la capatul puterilor, stim cu totii ca pandemia va mai dura. Ca lucrurile vor continua sa fie incerte si va trebui sa avem grija de sanatatea noastra inca mult timp de acum inainte. Ceea ce am observat diferit de anul trecut este insa ca oamenii nu se mai extaziaza la fel de usor la orice informatie noua.

Da, stim ca mai sunt inca multi care nu cred in existenta virusului, care considera ca totul este doar un plan bine pus la cale de marile puteri, dar parca nebunia speculatiilor s-a mai temperat.

E drept, social media ne-a ajutat sa vedem usor “cati nebuni sunt pe lume”, atat global cat si local, dar acum suntem intr-un moment mai… linistit, daca pot spune asa. Fie oamenii au obosit, fie s-au plictisit de aceleasi subiecte. Dar, pentru mine, trei mituri s-au remarcat in ultimul an. Cu siguranta sunt mult mai multe, dar acestea trei mi-au ramas in minte.

Impreuna si Reusim impreuna

Chiar de la sfarsitul lunii martie au inceput mesajele prin care companiile si autoritatile afirmau ca suntem impreuna in aceasta pandemie. Si, recunosc, mesajul a oferit atunci o stare de bine. Realitatea a aratat insa ca, desi la nivel afirmativ eram impreuna, de fapt eram fiecare in casa lui, cu temerile si grijile lui. “Impreuna” s-a dovedit a fi un slogan bun, dar care a avut viata foarte scurta. Desi multa lume a sperat ca mesajul sa se transforme in realitate, n-a fost asa.

Tot oamenii care au ajutat mereu au fost cei care, si in pandemie, s-au mobilizat si au ajutat. ONG-urile si companiile au sustinut bolnavii, statul a anuntat ajutoare care inca sunt asteptate sa vina. Si cam atat.

Ne intoarcem catre familie si lucrurile mici

Acest aspect a fost inevitabil. Oamenii au petrecut intr-adevar timpul acasa, cu familia. Studiile arata insa ca, inchisi in aceeasi casa, nu toti au reusit sa treaca cu bine peste aceasta perioada. Numarul abuzurilor si cel al divorturilor au crescut, workaholicii au petrecut si mai mult timp tot cu laptopul in brate, nu cu familia, iar femeile au ajuns la capatul puterilor avand grija de copii, de casa, dar si de indatoririle de la birou.

N-a fost usor si, in acest context, putini au reusit sa se bucure cu adevarat de familie si de lucrurile mici. Pe langa mesajele extaziate din martie-aprilie in care oamenii observau ce copac frumos sau vegetatie au in fata casei sau blocului, detalii pe care nu le vazusera ani de zile – imi amintesc ca acest mesaj aparut la mai multi prieteni m-a facut sa zambesc – cei mai multi s-au indreptat apoi catre cooking si tind sa cred ca aceasta este principala pasiune care s-a mentinut si chiar a crescut peste an.

Stam acasa

De departe cred ca acesta este cel mai mare mit al pandemiei in Romania. Daca o parte dintre oameni chiar au stat acasa, luni de zile, si au incercat sa se protejeze pe ei si familiile lor, au petrecut singur sarbatori si aniversari, cei mai multi si-au continuat viata cat de normal au putut si s-a putut. Mai exact, au gasit “cai” de a trai pandemia.

Stiu, pot parea exagerate aceste randuri pentru cei care au stat inchisi in casa, dar pensiunile si restaurantele din tara, de la mare si de la munte, au inregistrat anul trecut vanzari peste anii anteriori. Doar segmentul HoReCa din orasele mari a suferit.

In pandemie s-au facut in continuare petreceri si nunti cu sute de oameni, pensiunile au fost inchiriate tot timpul anului, iar agentiile de turism spun ca vara trecuta hotelurile au fost sold out in tara. Si, deja de acum, pe multe grupuri si forumuri oamenii vorbesc despre cum s-au ocupat locurile in locatiile bune si se grabesc sa faca rezervari pentru vara care vine.

Ca de fiecare data, si pandemia a fost la fel, pentru unii muma, pentru altii ciuma. Ne-a afectat diferit pe fiecare. De la forme usoare de COVID-19 la cele grave si la decese, oamenii au trecut fiecare singur prin anul care se incheie acum, in martie. Fiecare cu problemele si invataturile lui. Viitorul ne va arata daca am invatat ceva in pandemie si daca vom sti sa fim mai buni sau sa ne traim viata cu adevarat.

Ceea ce sper sa nu fie un mit si sa se dovedeasca realitate este posibilitatea ca numarul celor care au avut COVID sa fie mai mare decat cel din statistici. Multi oameni, desi au avut simptome, nu au declarat si nici nu s-au testat. Ar fi singura cale ca aceasta inconstienta a multora sa fie, de fapt, o sansa. Sansa sa ne imunizam rapid si, alaturi de numarul mare de vaccinari, sa reusim sa nu mai trecem printr-un alt lockdown. Vom trai si vom vedea, nu?

Foto © Davinci | Dreamstime.com

Comentează

Share article:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pinterest
Share on print
Share on email