marta usurelu

Arta de a te reinventa

analia

Am scris multi ani pe lifestyle si am avut marea bucurie, ca jurnalist, sa cunosc artistii si sa intru in universul lor. Analia Selis este unul dintre cei care m-au impresionat si a reusit sa ocupe un loc unic in randul muzicienilor mei preferati.

Are o voce si o sensibilitate care emotioneaza, un repertoriu de invidiat, dar mai ales puterea de a reveni de fiecare data intr-un mod diferit in lumina reflectoarelor. O performanta greu de atins, pe care putini artisti o inteleg si pe care si mai putini reusesc s-o puna in practica. Analia este insa unul dintre ei, iar anul acesta, pe langa caldura si energia pe care le aduce pe scena, a reusit sa se impuna din nou prin reinterpretarea neasteptata a unor celebre melodii romanesti.

Este o experienta s-o asculti pe Analia interpretand “Mana, birjar” sau “Zaraza”, acompaniata la violoncel de Razvan Suma si la chitara de Julio Santillán. Momentul te infioara si te determina sa canti si sa aplauzi si, da, chiar sa plangi de emotie.

In fiecare zi invatam ceva
Am fost la spectacolul “Va place tango?” la un final de saptamana, dupa cateva zile lungi si grele. Am mers s-o ascult pe Analia, la invitata echipei de la Air France KLM, desi oboseala isi spunea cuvantul si in repetate randuri m-am gandit sa renunt. Am simtit insa la acel concert ca-mi incarc la propriu toate bateriile!

Muzica mi-a transmis o stare frumoasa pe care am resimtit-o mult dupa concert, o emotie pe care doar marii artisti pot s-o transmita atat de simplu. Pe langa prezenta artistica si orchestratia inconfundabila, repertoriul m-a surprins si incantat.

N-am mai ascultat de ani buni “Mana, birjar” sau “Zaraza” si nu pot sa spun ca ocupau un loc special in mintea mea. Dupa acea seara am inteles inca o data valoarea si puterea acestor melodii si am apreciat arta de a se reinventa a Analiei si echipei sale.

Am asteptat dupa concert sa-i felicit pe artisti si n-am plecat fara autografele lor si, mai ales, fara promisiunea unui interviu. Mult timp, dupa concert, am ramas cu un sentiment de bine si de incantare si, in loc sa gandesc si sa comentez ca trebuia sa vina o argentinianca sa ne arate ce muzica frumoasa avem, asa cum stim ca ne pricepem cu totii, mi-am dat seama inca o data ca in fiecare zi invatam cate ceva.

Avem muzica unica! Avem artisti senzationali, care ne iubesc pe noi si traditiile noastre mai mult decat le iubim noi! Trebuie doar sa-i ascultam, sa-i cautam si sa iesim din cliseul “nu-mi place” pana nu testam.

Comentează

Share article:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pinterest
Share on print
Share on email