Ca jurnalist vezi cum se schimba echipele din companii. Ajungi sa stii, in anumite domenii, ce strategii sunt si in ce directie se doreste cresterea, care e tragetul si, in multe cazuri, care e bugetul. Doar asa ajungi sa fii specializat pe un domeniu si poti analiza piata si rezultatele la sfarsitul unui mandat sau ia ceas de bilant.
La fel de bine ajungi sa stii ca, in functie de omul care se ocupa de proiect, rezultatele difera. Este umitor cum cineva reuseste sa faca proiecte senzationale cu un buget mic. Campanii adevarate si cresteri de vanzari si imagine cum n-au mai fost in companie pana atunci. Iar la polul opus sunt cei care spun, cand vin in companie, ca vor sa faca revolutie. De regula, ei reusesc performanta de a distruge un brand.
Daca la business-urile antreprenoriale sunt manageri care isi concediaza intreaga echipa cand aceasta da chix, in multinationale orice specialist cu un CV frumos scris poate rezista ani buni pana cineva sesizeaza problema. Culmea este ca cei care nu se pricep, cei care reusesc sa devasteze totul in jur, se cred experti. Ei stiu cel mai bine ce trebuie facut. Vin in noua functie cu convingerea ca sunt peste cei care a avut rezultate. Si, tot pe meritul echipei predecesoare, primesc si un buget mai mare.
Nu poti sa te intrebi in aceste conditii cum de reusesc unii s-o dea in bara atat de rau. Pentru ca nu le pasa? Pentru ca vor sa arate ca sunt mai buni decat ceilalti? Pentru ca au anumite interese? Parerea mea este ca nu se pricep. Deloc. Ca ocupa o pozitie pe care n-o onoreaza.
Si desi, recunosc, am avut momente in care mi-a parut rau pentru compania si brandul aflat pe mana cui nu trebuie, cand am vazut cum se ingroapa rezultatele unuie echipe si moare un brand, am ajuns sa inteleg ca fiecare manager isi are echipa pe care o merita. Si va plati cu jobul sau, nu doar cu bonusul de performanta pentru oamenii nepregatiti pe care i-a acceptat alaturi de el.
Concluzia? Decat sa distrugi atunci cand poti construi, mai bine gandeste! Incearca sa furi meserie. Sa inveti ce trebuie sa faci ca sa castigi experienta si un renume de profesionist. E mult ma bine sa ajungi la 40 de ani si sa fii cautat de oameni decat sa se fereasca toti de tine. Desi nu pare, in piata numele ne precede si cu siguranta, la un moment dat, ajungi sa dai socoteala pentru ce faci.
Foto © Kirsty Pargeter | Dreamstime.com