Am mers ieri cu Uber de doua ori. Ca de obicei, soferii sunt draguti si dornici sa-ti vorbeasca. Primul, cu care am mers dimineata, mi-a spus ca, inainte sa se angajeze, avea mult timp liber si statea permanent pe Facebook. Asa a aflat de Uber si i-a cautat. Mi-a povestit foarte incantat ca-i place ce face si ca publicul lor este mult peste cel care merge cu taxiurile normale.
La intoarcere am mers cu un alt sofer. O adevarata surpriza! Un domn distins, mai putin vorbaret decat celalalt. Am aflat insa pana am ajuns la destinatie ca a fost director de achizitii intr-o banca. A incercat mult timp sa-si gaseasca un nou job, dupa ce s-au facut restructurari la fostul loc de munca. Nu l-a angajat nimeni, pentru care are peste 50 de ani. Cand a auzit de Uber, a zis ca merita sa incerce.
Poate credeti ca acest post este despre Uber, nu este asa. Este despre oameni si oportunitati. Despre cei care au curajul sa incerce ceva nou, cum este Uber. Ceva ce, sincer, nici multi tineri nu stiu ce este.
Nu stiu cat de multumiti sunt acesti oameni de jobul lor. Fara sa-i intreb, s-au manifestat incantati de noua lor indeletnicire. Am zambit insa ascultandu-le povestea si m-am gandit inevitabil la toti cei pe care-i stiu si se plang de ani de zile ca nu-si gasesc de lucru.
Daca vrei un job cu bani frumosi dar fara sa faci mare lucru, normal ca nu gasesti! Daca ai un venit si speri la ceva mai bun, astepti mai mult decat media ca sa apara ceva bun. Din pacate, cand astepti mult, iti pierzi increderea in tine si parca niciodata nu apare ceva potrivit la orizont.
Nu vreau sa spun ca trebuie sa accepti tot ce primesti, dar sunt de parere ca merita sa fii deschis la optiuni. Este mult mai bine sa iesi si sa cunosti oameni. Sa vezi ce fac altii. Ramai la curent cu ce se intampla si ai mai multe sanse sa ajungi intr-un loc care ti se potriveste, decat daca stai suparat acasa.
Am in jur multe exemple de oameni care doresc sa se intample mereu lucrurile numai cum vor ei. Nu concep sa faca altceva decat se gandesc! La polul opus, am cunostinte care au privit curios si cu inteligenta in jur. Pentru ei, multe dintre situatiile ivite s-au demonstrat a fi oportunitati.
Din aceasta categorie fac si eu parte. Am pornit la drum ca profesor de filosofie. Apoi am inteles, dupa doar o saptamana de practica intr-o redactie, ca jurnalismul este meseria care mi se potriveste si mi-am dat demisia din invatamant. Am devenit antreprenor de nevoie – cand am aflat ca se va inchide revista. Nu era ceva ce stiam sa fac. Nici n-a fost usor, dar am incercat si, privind in urma, dupa 6 ani, pot sa spun ca bine am facut!
Cu siguranta ca e mai usor sa fii angajat. Faci ce ti se spune, ai un salariu asigurat, iar cand ai plecat acasa ai uitat deja de task-urile de la birou. Ca antreprenor, esti asemeni unui acrobat pe sarma. Am invatat cu greu sa-mi tin echilibrul. Apoi sa merg cu eleganta. Acum stiu sa fac si flic-flacuri. Dar asa am inteles ceea ce numai experienta te invata: fiecare zi este o oportunitate. Depinde doar de tine sa intinzi mana si sa alegi ceva ce-ti place sau ti se potriveste.
Foto © Gwoeii | Dreamstime.com