Gasesc saptamanal pe net povesti sfasietoare ale oamenilor care nu mai pot in tara asta. Care vor sa plece. Ma gandesc mereu ca li s-a intamplat ceva tragic, care nu mai poate fi suportat. Cistesc insa postul si vad ca nu mai pot cu romanii, cu felul nostru de a fi… cu noi in general.
Nu au o problema anume. Nici nu pleaca. Se plang doar ca vor sa traiasca intr-o tara occidentala, cu oameni corecti, vesnic zambitori, cu joburi inspirationale si salarii pe masura. Unde cu siguranta curge lapte si miere si totul este roz. Nu gri si tern ca la noi.
Cunosc, pe de alta parte, multi oameni cu bun simt, care stiu sa spuna “Multumesc”, care isi stiu lungul nasului. Lucrez intr-un domeniu in care intalnesc atat cu oameni de afaceri cu multi bani, dar si oameni modesti, care se dovedesc de multe ori a fi chiar mai inteligenti si cu mai mult bun simt decat cei cu bani, si rar mi se intampla sa vad nesimtire. E drept ca, la nivel de strada, multi oameni nu stiu (sau nu vor) sa se comporte civilizat. Dar asa este peste tot. Fara reguli si amenzi stricte, ceea ce nu avem, nu poti sa ai mari pretentii.
Ma supar insa cand aud conationali spunand ca nu suntem de incredere. Ca nu sarim in ajutor unii altora. Ca vrem doar sa moara capra vecinului. Nu suntem asa! Ce se vede la televizor nu ne caracterizeza pe toti. Si ma deranjeaza sa vad ca doar unii cred ca au avut o educatie aleasa, bunici mai inteligenti care i-au invatat ce e bine si ce e rau sau ca cele mai tari skill-uri de viata sunt cele deprinse la scoli celebre.
Generalizarile nu isi au locul. Nu putem fi bagati la gramada in mocirla. Am avut toti in familie pe cineva care ne-a invatat bunul simt. Bunici care ne-au aratat frumusetea lumii, oameni care ne-au invatat sa avem aspiratii. Si, desi nu toti avem viata pe care ne-o dorim si la care visam, ne straduim sa ajungem mai sus, sa traim mai frumos si ne alegem oamenii langa care vrem sa ne petrecem zilele. Alegem din bun simt sa nu ne plangem mereu, in public, dand vina pe ceilalti.
E trist sa renegi permanent tot ce suntem, doar cu gandul la alte popoare la care nu ai de gand sa aderi niciodata. Viata trece si, cautand cu disperare un loc mai bun, ajungi sa imbatranesti in amaraciune. Si n-ai sa observi niciodata ca poate ce-ti doresti este langa tine.
ID 29758837 © Dave Bredeson | Dreamstime.com