Am resimtit, in urma cu cinci ani, o stare permanenta de oboseala. Nu-mi reveneam indiferent cat incercam sa ma odihnesc. Mi se parea insa normal: preluasem recent revista ca actionar, Nicolas avea doi ani si parca in fiecare zi trebuia sa rezolv alte si alte probleme, atat acasa cat si la birou.
Am mers sa-mi fac analize impinsa de gandul ca nu e normal sa ma simt asa de obosita. Am avut norocul sa gasesc un medic generalist care s-a tinut de mine sa fac toate analizele. Mi-a dat email – era prima data cand am primit un email de la un medic care-mi recomanda analize – intrebandu-ma daca le-am facut si chemandu-ma sa le citeasca.
Totul era in limite acceptabile. Asa parea, cel putin. Doctorul s-a uitat pe fise si mi-a spus incrutat: “N-ai facut si Papanicolau? Vreau sa-l faci!”, mi-a spus si m-a programat chiar el.
Cineva acolo sus ma iubeste, o stiu de ani buni. Asa cum stiu ca mereu ne apar in viata oameni care ne arata calea si ne ajuta sa ne trezim la realitate atunci cand grijile ne coplesesc.
Nu consideram asadar ca mai trebuie sa fac alte analize. Era clar, oboseala isi spunea cuvantul in acea conjunctura. Am facut insa si Papanicolau-ul recomandat mai mult cu gandul ca doctorul ma va intreba din nou daca l-am facut. Asa a fost! Peste doua saptamani m-a sunat, dar nu ma asteptam la asa ceva. Mi-a spus ca trebuie sa repet toate analizele si sa merg sa vad si un oncolog.
Am plecat acasa incercand sa ma gandesc ce sa fac. La ce alt medic sa merg si cu cine sa vorbesc. Am repetat analizele. Am facut unele mai elaborate si am intalnit mai multi medici. Toti aveau o alta parere si le interpretau diferit, dar toti recomandau histerectomie si unul mi-a spus ca, daca ar fi in locul meu, ar incepe chimioterapia locala din acel moment.
Este urat, greu si descurajator sa vezi atatea pareri, indiferenta si aroganta si superficialtatea cu care esti tratat, chiar daca mergi la nume mari si cu super recomandari. Si, cu toate acestea, in acel moment simti ca ai nevoie sa crezi intr-un medic. Asa am ajuns sa caut un medic si peste hotare.
La Viena am gasit acel doctor care m-a linistit si mi-a spus simplu- facem analize si vedem. Decidem ce facem doar dupa ce vedem exact ce e. Si a aplicat tactica pasilor mici. A inceput cu o interventie minimala menita sa elimine zona bolnava.
N-a fost usor. Nicio clipa. Si nici n-a fost doar o interventie. Au fost trei. Am trecut cu bine peste ele pentru ca aveam multa treaba si, culmea, m-am concentrat pe ce aveam de facut si nu m-am gandit tot timpul la ce va fi. A fost greu insa sa vad cum reactioneaza cei din jur. Cei mai multi incremenesc si-ti plang de mila. Unii sunt uimiti si nu stiu pur si simplu ce sa spuna. Altii, nu inteleg. Ii vezi cum schimba subiectul. In toate cazurile trebuie sa vorbesti tot tu si sa ai grija sa manageriezi subiectul.
Ma mult, daca iei o decizie legata de ce faci, toti cei apropiati au alta parere. Daca nu iei nicio decizie, toti te intreaba de ce nu te hotarasti. Toti iti recomanda de fapt sa faci altceva decat vrei sa faci. Si intelegi intr-un tarziu ca, de fapt, decizia este doar a ta. Si ca aceea e cea mai buna. Desi dai tot tu explicatii si suporti zeci de discutii, intelegi ca tu esti singurul care stie cel mai bine ce trebuie sa faca.
Stiu cat e de greu sa alegi. Si ca nu exista o reteta. Dar alegi pur si simplu. Iar daca ai norocul sa descoperi boala din timp, ai sanse sa treci peste problemele de sanatate si sa le transformi in amintiri.
Asa a fost in cazul meu. Am mers intr-o zi la medic pentru analize, desi am amanat mult acea vizita. Aveam mereu altceva mai important de facut. Si urgente, si un program plin, in care, culmea, nimic nu era despre mine. Dar asa a fost sa fie. Am avut norocul sa descopar din timp boala, incapatanarea de a alege medicul si puterea de a trece peste interventiile chirurgicale.
Si, da, poti sa le duci pe toate. E greu, dar ti se da cat poti sa duci. Trebuie doar sa nu te lasi. Si sa nu innebunesti cautand raspunsul la intrebarea “de ce mi se intampla mie asa ceva?”.
Nu e un semn. Nu e o pedeapasa sau o incercare. Este doar viata si din pacate timpul nostru limitat iti atrage atentia ca trebuie sa inveti sa-l pretuiesti, sa te bucuri de fiecare zi. Si ca trebuie sa te ajuti sa-ti fie bine.
Nu astepta de la nimeni sa aiba grija de tine. Stiu, din experienta, ca doar tu poti sa te ajuti. Pune asadar in agenda in toamna asta si un set de analize. Pentru tine si pentru cei dragi. E un gest mic, o sansa pe care multi o vor dar n-o au. Este acel gest pe care il poti face acum si care iti da linistea pe care toti o cautam pentru maine.
Foto © Yuryz | Dreamstime.com