Cine merge cu taxiul stie ca, dupa cateva drumuri cu oameni care isi vad de treaba lor si te duc, civilizat, la destinatie, cu siguranta nimeresti si soferi prea vorbareti sau cu initative iesite din comun.
Nu stiu de ce, dar, cand am plecat in Singapore pentru proiectul special pe care-l realizez cu echipa Biz la fiecare inceput de an, am crezut ca in orasul viitorului lucrurile sunt diferite. Am avut, e drept, multe drumuri cu taximeristi care vorbeau putin sau deloc, dar am intalnit saptamana trecuta doua exemplare exact ca la Bucuresti.
Unul era curios si dornic sa vorbeasca. Voia sa afle de unde suntem si cum ni se pare orasul. Ne spunea, aratand pe fereastra, unde sunt restaurante interesante, barurile pentru expati sau pietele de suveniruri. Ne-a povestit incantat ca suntem norocosi sa fim in oras exact cand incep pregatirile pentru noul an chinezesc. Este cea mai buna perioada de vizitat metropola si putem vedea toate traditiile si frumusetea cartierului chinezesc in momentul sau de apogeu. L-am intrebat, bineinteles, si unde putem merge dupa ora 23.00 cand orasul devine pustiu si nu mai vezi pe nimeni pe strada sau la metrou. Pentru cine nu stie, si in brosura de la hotel ti se recomanda, ca turist, sa nu mai petreci timpul, dupa ora 23:00, in lobby.
Al doilea m-a facut sa cred realmente ca sunt in Romania. Era taximetristul tipic din Bucuresti! Omul nemultumit, care le stie pe toate, si are o explicatie pentru orice. Asa ca am vorbit. Mai mult de 20 de minute, cautand de fiecare data sa-i cer explicatii pentru ce spune.
“Singapore nu este un oras in care sa traiesti. Daca stai mai mult, nu doar o saptamana-doua ca turist, ai sa intelegi!” – cu aceasta fraza a inceput discutia. Am crezut ca glumeste si am zambit. “Asa e! Niciun turist nu intelege. Nu avem industrie. Nu avem resurse. Facem doar turism”, a spus frustrat, aproape suparat.
L-am intrebat atunci cum de Singapore este unul dintre cele mai tari orase din lume. “Pentru ca guvernul stie sa adune bani! Stie sa faca bani din orice. Daca intri in Marina Bay, la barul de sus, platesti 20 de dolari. Daca un cetatean al orasului intra intr-un cazinou, chiar daca nu joaca, trebuie sa plateasca o taxa. Daca iesi cu bani din tara, platesti 7% din suma statului singaporez. Daca vrei masina, platesti foarte mult pentru un permis de circulatie pe 10 ani. Dupa 10 ani, permisul trebuie reinnoit, deci platesti iar!”
Il ascultam surpinsa. Intotdeauna este interesant sa asculti opinii diferite. Oamenii de afaceri, investitorii si bancherii, antreprenorii si designerii cu care ne-am vazut n-au facut astfel de declaratii. N-am putut sa nu-l intreb de ce crede el ca este rau daca face statul asa.
“Nu poti sa-ti cumperi o casa in Singapore. Sunt foarte scumpe. Un apartament costa peste un milion de dolari singaporezi. Costum masinilor este enorm, pretul minim este de 70.000 de dolari pentru o masina locala. Pentru una europeana taxele sunt mari si nu reusesti sa iei o masina medie ca brand sub 120.000 de dolari. Mall-urile nu sunt pentru noi. Sunt pentru turisti. Noi ne luam aceleasi haine mai ieftin, din magazinele noastre, si mancam altfel de mancare decat cea din mall-uri”.
“E ceva ce-ti place in Singapore?” am intrebat inainte sa cobor. A venit pe loc cu un raspuns:” Da! Aici nu sunt cutremure, tsunami si zapada!”. Iar pana sa cobor din masina, am auzit si celebra constatare pe care o auzi mereu in Romania: “Cu siguranta m-am nascut in tara gresita!”.