marta usurelu

Tu cum iti incarci bateriile?

dreamstime_s_46750874

Foto© Stokkete | Dreamstime.com

Nu avem un mecanism de reincarcare. Ar fi fost usor. Nu avem toti acelasi mod de refacere dupa momente pline sau saptamani stresate.

Am discutat de cateva ori cu prietenii despre cum isi revin dupa o saptamana plina. Cand sunt epuizati si simt ca abia mai rezista pana in weekend. N-am primit raspunsuri prea variate. Cei mai multi dorm pur si simplu. Altii fac ceva ce-i relaxeaza: citesc, fac sport sau chiar sofeaza.

Eu am o reteta diferita. Una care la mine functioneaza de fiecare data: ma intalnesc cu oameni de la care am ce invata si care ma inspira! Sunt oameni care, prin cea mai simpla conversatie, reusesc sa ma scoata din starea in care sunt.

Uit pur si simplu de tot si toate si ajung sa visez, cu ochii deschisi, tot ce discutam: idei care pot fi aplicate sau idei imposibile. Dezbatem subiecte la care nu m-am gandit vreodata si, la final, dupa cateva ore, suntem plini de energie si planuri si zambete.

Nu stiu care este mecanismul exact, dar cred cu tarie ca intalnirile cu oamenii sclipitori se numara printre cele mai frumoase exeperiente din viata. Reprezinta acel moment care te face sa-ti doresti sa fii mai mult, sa faci mai mult si te ajuta sa te descoperi.

Asa mi s-a intamplat astazi, dupa o saptamana grea, plina cu intalniri, sedinte si evenimente. Cu o multime de discutii incepute si cu presiunea ca trebuie toate finalizate pana in Sarbatori. Si, cu toate acestea, in mijlocul nebuniei ultimelor zile, am “furat” doua ore pentru un pranz cu Liviu David.

Ne vedem o data sau de doua ori pe an, dupa multe incercari in care amanam saptamanal momentul, din cauza urgentelor care apar mereu in ultima clipa.

Am ajuns in fuga si cu intarziere, dar, din primul moment cand am inceput sa vorbim, m-am inseninat. Am vorbit despre tot si nimic. Am impartasit pareri despre carti, publicitate, creatie si business si, inevitabil, am inceput sa “producem”, fara sa ne propunem, idei. Am facut planuri si chiar am creionat doua proiecte. Toate acestea in mai putin de doua ore.

Am plecat, tot pe fuga, amandoi in intarziere la urmatoarea intalnire, dar cu un zambet enorm pe fata si cu bateriile incarcate la maxim! Pot veni inca zece saptamani ca cea care se incheie. Daca la sfarsitul fiecareia am norocul sa ma intalnesc, ca azi, cu un om de valoare, simt ca totul este posibil. Si ca doar de noi depinde sa intindem mana si sa alegem din jur ce ne place.

Foto© Stokkete | Dreamstime.com

Comentează

Share article:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pinterest
Share on print
Share on email