Au trecut doi ani de cand impartasec , aici, cu voi, mare parte dintre gandurile si activitatea mea. Au zburat! Parca ieri anuntam acest blog si porneam la drum cu multe idei si entuziasm, dar mai ales cu emotii.
Nu este usor sa spui ce gandesti. Nu suntem toti la fel si nu avem aceleasi convingeri. Cred insa ca inainte de a fi importanti suntem oameni si ca oricand putem invata unii de la altii.
Cu mare incantare am observat ca pe langa postarile despre antreprenoriat sau marketing, tot ce am scris despre experientele personale, despre momentele frumoase sau dificile din viata, au avut mare ecou la voi. Si pot sa spun, cu mana pe inima, ca viata mea este mult mai frumoasa acum!
Am mult mai multi prieteni si am reusit sa adun in jurul acestui blog o comunitate de oameni frumosi care fac. Care nu renunta la primul esec. Oameni care cred in ei si care stiu ca poti sa fii cine esti si sa-ti transformi visele in realitate chiar aici, in aceasta tara.
Da, mi s-a spus ca sunt idealista si prea directa. Ca scriu cu prea mult patos si ca fac uz de anumite cuvinte preferate. Ma bucur ori de cate ori cineva imi spune ca toate convingerile mele se vad printre randuri. Cei care ma cunosc stiu ca asa am fost mereu. Ca spun ce gandesc si ma bat pentru ideile mele. Si ca in ciuda lipsei de entuziasm din jur, nu uit niciodata sa traiesc cate putin din fiecare zi asa cum vreau.
Viata este scurta si, din pacate, este plina de provocari, dar la sfarsitul zilei de noi depinde sa nu uitam cine suntem si sa ne bucuram de ea. Am invatat bine aceasta lectie, trecand prin multe momente de cumpana. Dar in loc sa ma plang si astept sa iasa soarele, am ales sa gasesc o solutie. Sa-mi caut propriul drum si sa nu renunt.
L-am identificat apoi in familie, la bunicii si parintii care mi-au spus mereu sa nu ma las. La eroii de neinvins din cartile pe care le citeam impreuna cand eram mica. Nu pot sa nu-i pretuiesc si sa nu scriu despre ei. Stiu ca datorita lor ma bucur astazi de fiecare zi si pot sa iau toate provocarile ca pe niste incercari care ma ajuta sa fiu mai puternica.
Lor le datorez felul meu de a fi iar voua, celor care ma cititi, va sunt recunoscatoare pentru toata energia pe care mi-o transmiteti prin mesajele, telefoane si gandurile voastre, prin intalnirile pe care le avem.
Acum, la doi ani de blog, vin si va multumesc! Stiu ca nu e putin lucru sa va rupeti din timp, in agitatia permanenta din acesti ani, si sa cititi franturi din viata mea. Multumesc!
Foto @ Dragos Asaftei