Intre negare si actiune

Incerc sa tin pasul cu ce e nou si mi se pare interesant ca Inferno, noua carte a lui Dan Brown readuce in prim plan Divina Comedie a lui Dante.

Desi nu sunt un fan al cartilor lui Brown, nu pot sa nu ma gandesc ca printre cei care vor citi Infernul se vor numara si oameni care vor decide sa se indrepte spre capodopera lui Alighieri.

Pe langa numeroasele trimiteri la Divina Comedie, Inferno vine cu teoria ca numarul mare al oamenilor ne este mai daunator decat resursele limitate ale pamantului. Si cu ideea terifianta ca o molima indusa este solutia la suprapopularea pamantului.

Scriu acest post si fac referire la aceasta carte pentru ca readuce in prim plan negarea.

Stim ca urmeaza sa se intample ceva, ca nu va fi bine, ca trebuie sa schimbam, sa ne schimbam si, cu toate acestea, alegem sa nu ne gandim la ce va fi.

Alegem sa speram si sa credem ca acel ceva nu se va intampla si sa traim negand realitatea.

Si m-a pus, din nou, pe ganduri celebrul citat: “Cele mai intunecate cotloane ale iadului sunt rezervate pentru cei care isi pastreaza neutralitatea in vremuri de criza morala”.

Mi se pare adevarat si mai actual ca oricand. Si nu doar daca ne referim la cianura, violuri sau caini…

Multi dintre cei care asteptam, cu bun simt si spirit civic, sa identificam o solutie diplomatica, corecta sau mai buna ca sa actionam, nu stiu daca o vom gasi.

Tot asteptand sa luam cea mai buna decizie, ajungem sa nu facem nimic.

Poate ca, decat sa ajungem in situatia in care vom popula acele cele mai intunecate cotloane ale iadului, ar fi mai bine sa actionam!