Am fost invitata la un film de catre o companie care prezenta in avanpremiera o pelicula pentru jurnalisti si bloggeri. Mi-am cumparat floricele si suc si ma indreptam spre sala. Am fost atentionta de trei ori, de catre persoane diferite, ca daca asteptam, aveam sa primesc floricelele gratis. Este firesc sa primesti, cand esti invitat undeva, un suc, o atentie. Nu mi se pare firesc sa ceri. Sa astepti si sa ai pretentia ca ti se cuvine. Fie ca esti blogger, fie ca esti jurnalist.
Organizez multe evenimente cu bloggeri si companii in Bucuresti si in tara. Cunosc mare parte din acest univers si, desi sunt un fan al oamenilor cu adevarat uimitori care au ridicat blogosfera romaneasca si au reusit sa aduca un suflu nou acolo unde juranalistii au uitat sa puna umarul sau sa tina pasul, nu pot sa nu remarc cateva situatii care sunt intalnite zi de zi:
• Nu vin la eveniment daca vine si bloggerul X.
• Nu intru in campanie daca este si bloggerul X.
• Nu scriu despre subiectul Y daca scrie si bloggerul X.
• Nu este buna campania Y daca este facuta/manageriata de bloggerul X.
• Nu este bun postul Y pentru ca este scris de bloggerul X.
• Nu mai scriu niciodata de brandul Z pentru ca pe mine nu ma ia in campanie.
• Nu vreau sa fiu asociat cu brandul Z pentru ca pierd alte branduri.
Ne confruntam cu o problema de comportament si cu o mare lipsa profesionalism. In nicio alta tara bloggerii nu au fost “venerati” ca la noi de companii si branduri. Este pacat sa lasam sa moara o comunitate si acest canal de comunicare din dezinteres si individualism. Este momentul sa nu ne mai batem cu caramida in piept. Sa nu mai aratam cu degetul.
Stiu ca, din pacate, nu exista un liant care poate sa uneasca marile personalitati si orgolii din blogosfera. Va propun sa inceapa fiecare, pe blogul lui, sa faca mai bine ce face. Cu mai mult simt de raspundere si cu profesionalism. Si, poate, anul viitor pe vremea asta blogosfera nu va mai fi asa cum trist a descris-o astazi Cabral.
4 comentarii
spui că “este pacat sa lasam sa moara o comunitate si acest canal de comunicare din dezinteres si individualism”. in amintirea comunitatii din 2007 – 2010, poti spune ca deja e ingropata. insa blogurile s-au impartit: sunt acelea care inca exista din pasiune – cum sunt cele culturale, de pilda, din care fac parte – si cele venerate de companii, care, mi-e teama ca s-au metamorfoyat in altceva, cu mai putina credibilitate. ca e bine sau rau, nu stiu cine poate judeca.
doar ca peste toata blogosfera, domneşte ceata neagra a facebookului.
Sunt multe de spus. Stiu. Ideal ar fi sa schimbam ceva si sa nu ne pierdem mereu in comentarii. Sau sa asteptam sa faca altcineva ceva.
cum bine zici, să nu ne plângem şi să punem conţinut relevant şi frecvent.
N-am parere, pentru ca nu cunosc. Citesc insa atent si sar din blogroll in blogroll, de la cei ”up-tight” până la cei ne-duși la biserică. Blogul meu e tânăr, n-are doi ani, așa că am ratat perioada de aur, dar încerc să ma dumiresc, din amfiteatrul ăsta mare în care sunt o mulțime de scene, pe care se vorbește adevăr. Chiar dacă-i relativ.